Rokolectiv - ziua 1

Festivalul Rokolectiv a fost una din putinele manifestari de muzica electronica destinate publicului larg in care au existat doar performance-uri live. Cu un line up foarte bine pus la punct si un loc care la prima vedere lasa loc unor comentarii, prima seara a festivalului a fost etapa cu sound-ul cel mai energic si electronic.

A inceput la Preoteasa si s-a terminat la Muzeul National de Arta Contemporana, de vineri pana duminica inclusiv. Ce s-a intamplat in prima seara?

Totul a inceput devreme, in jurul orelor 21:30, cand organizatorii emotionati isi asteptau publicul. La butoane era un roman pe nume BOG, ce avea datoria de a crea un fel de warm up. Insa timp de aproape o ora muzica a devenit insuportabila, de la manele remixate pe drumnbass, pana la hituri de genul Andre - Libera la mare. Nu stiu ce a incercat exact sa faca tanarul roman, insa putin probabil sa fi gustat cineva muzica. Daca totul era mai mult in contextul unei caterinci, aceasta ar fi trebuit sa s eopreasca dupa primele 10-15 minute, pentru ca nu era absolut deloc comic. Insa, din fericire, lumea a inceput sa apara si sa populeze jumatatea din fata a clubului in timp ce la pupitru aparuse Mikael Stavostrand, membru component al proiectului suedez Bulgur Brothers. Si aici totul s-a schimbat radical: de la muzica enervanta (chiar jalnica) a primului artist s-a trecut la minimal si techno, cu o tenta foarte deep si experimentala. Cu o sapca pe cap, usor intoarsa intr-o parte, Mikael statea relaxat in fata unui laptop. Incepuse cu adevarat muzica! Muzica electronica, plina de percutii si click-uri, dar si pasaje ciudate, asa cum i-a invatat deja pe cei familiarizati cu muzica acestui artist. Partea a doua a act-ului sau a fost excelenta, a reusit sa faca publicul sa danseze si sa instaureze o stare de euforie. La bar, preturi studentesti: de la 4 lei la 8 lei o bere, 10 lei o bautura energizanta, 10 lei un whysky, de la 12 la 20 lei o sticla de vin; insa fara tigari, lucru destul de trist pentru fumatori.

Era clar ca foarte putini din cei care sunt prezenti la Preoteasa sunt persoanele care merg in cluburi de genul Kristal sau Studio Martin. A urmat Christopher Just, artistul cu muzica cea mai energica din prima seara a festivalului. Cu o prestatie 100 % live, Christopher a reusit sa incinga lucrurile pe ringul de dans la maximum, caci toata lumea devenise extaziata de sound-ul electro. Cateva prime incercari, schimbari de ritm dintr-o data si apoi un live act cursiv si excelent compus, cu foarte multe urcari in intensitate. Muzica era intr-o concordanta aproape perfecta cu luminile prea obositoare; daca te uitai de cateva ori la stroboscoapele puternice de pe lateralele scenei, riscai sa nu mai vezi nimic timp de cateva minute. Muzica lui Just a fost diferita radical fata de ceea ce fusese inainte. La fiecare nou artist muzica se oprea si intrau cateva pise care sunau in surdina; in acest timp se schimba scena, aparatura, intregul setup. Aceasta era si o modalitate de a se diferentiau artistii, nu doar prin muzica.

Au urmat vedetele serii, adica francezii de la Noze; doi la numar. Doua palarii elegante, doua sticle de vodca, un pupitru imens plin de butoane, doua microfoane, doua efectoare Korg. Si cei doi artisti, plini de viata si de energie. Au inceput cu una din piesele care i-au consacrat Kitchen, piesa cu care au si incheiat act-ul lor de aprope doua ore. Dupa cateva piese cantate live la microfon dar si compuse din mai multe pasaje tot live la pupitru, cei doi s-au dezbracat la pielea goala si au ramas asa pana la sfarsitul prestatiei. Asa sunt si cunoscuti publicului larg, si nu si-au inselat imaginea nici de data aceasta. Cei doi baieti de la Nze Nicolas Sfintescu (mai are inca o bunica in Romania, dar vine pentru prima data la Bucuresti) si Ezechiel Pailhes (omul care compune muzica) au facut ceea ce stiau mai bine: show. Cu 50 de kg de echipament si doua voci proaspete, show-ul Nze a fost plin de umor si a reusit sa sfideza toate stereotipurile muzicii house . Cu siguranta cei doi au fost atractia serii, pentru ca au avut nu doar o muzica atractiva, ci si o imagine unica. Nu tocmai in postura unor adevarati artisti (daca luam in considerare privirea goala prin aburii alcoolului a lui Nicolas Sfintescu), Noze au ramas in Romania pana duminica inclusiv si au participat si la celelalte doua seri ale festivalului.

A urmat Thomas Brinkmann, un artist destul de introvertit si ciudat, asta poate si din cauza varstei la care nu prea iti mai arde sa zburzi ca un apucat o noapte intreaga (are 47 de ani). Echipat doar cu un laptop si o sticla de whisky (plina!), Thomas Brinkmann a oferit o portie de minimal techno intr-o interpretare mai jucausa si energica. Nu a fost chiar acea muzica pe care o gaseam pe albumele lui din 2000 lansate la propria casa de discuri Max Ernst. Thomas Brinkmann a iesit de pe bancile celebrei scoli de arta din Dsseldorf, dar nu oricum, ci dat afara din cauza opiniilor sale radicale. Pe la inceputul anilor 80 devine interesat de noua muzica, mai exact de o parte a ei: scratching-ul. Cu o gandire articulata matematic, Thomas si-a pus la punct o tehnica originala de a face scratching pe viniluri, folosindu-se de un instrument ascutit, asemanator unui cutit. Abordarea muzicala a lui Brinkmann era previzibila, insa a reusit sa scoata din acel laptop cateva sunete carora era greu sa le gasesti un corespondent in muzica minimal contemporana, moderna. Lasand la o parte divagatiile despre padurea lui Brinkmann in care acesta adora sa taie lemne cu drujba, prestatia sa a fost excelenta. Nu a lipsit nici piesa de la CMYK Records, 128 Rua Villalobos. Acesta a fost ultimul artist al primei seri Rokolectiv, insa lumea care a plecat spre incheiere stia ca va reveni a doua seara pentru alte act-uri noi, in premiera. Partea de visuals a fost asigurata de Dreamrec, persoana din spatele proiectului Studioset. Pe toata durata noptii, Dreamrec a trecut prin filtrul sau imagini care reprezentau mai multe stari, in functie de muzica si de atmosfera.

Premiera in Romania inca reuseste sa starneasca un interes profund. Fie ca este vorba despre muzicieni, pictori, scriitori sau boveri, personalitatile mai mult sau mai putin cunoscute care vin in premiera in Romania atrag mult mai multa atentie decat cei care au mai fost. L-am mai vazut pecred ca voi da skip. Unul din atuurile pentru care prima seara Rokolectiv a iesit atat de bine a fost si line up-ul, plin de artisti in premiera in Romania. Apoi pretul biletului de 20 lei a fost cinstit, daca stateai sa calculezi ce urma sa primesti in schimbul acestei sume. Insa ceva mai multa atentie la capitolul toalete nu ar fi stricat.

Galerie Foto: Rokolectiv - Day 1 @ Preoteasa

Galerie Foto: Rokolectiv - Day 2 @ Preoteasa

Galerie Foto: Rokolectiv - Day 3 @ MNAC