TM Base 09 - sau placerea revenirii

26 Octombrie 2009 Beat Factor BeatFactor

TM Base 09 - sau placerea revenirii
TAGS:
tm base  festival 

Poate ca ar trebui sa incep cu faptul ca in acest an se implinesc 20 de ani de la data cand oamenii din orasul de pe Bega au iesit in strada satuli de ce li se intampla. Dar avand in vedere contextul politico-social actual ar fi mai bine sa evit asemenea abordari. Vreau doar sa citez unul dintre printurile prezente in Timisoara: “82% dintre timisoreni au uitat. Tu?”


Ajuns la edita cu numarul 12, festivalul de “muzica electronica urbana” TmBase a reusit si anul acesta sa se prezinte cat de poate de corect, cu un line-up bine alcatuit dar avand parca totusi ceva diferit. Existenta acestui “diferit” nu poate, spune eu, sa ii duca pe cei indulgenti – care au peste o anumita varsta si alte prioritati in viata decat, sa spunem, pogo-ul - decat la gandul ca pana la urma trecem prin vremuri grele si ca fiecare trebuie sa se descurce cum poate. Pana la urma trebuie sa admitem ca schimbarea e una dintre legile constante ale Universului. Iata deci cum au aratat cele doua zile principale ale festivalului in ochii unui om care a revenit la eveniment dupa cativa ani.


Ajuns seara in jurul orei zece in orasul de care ma leaga amintiri cat se poate de placute si dupa un periplu cu un autocar ce mi-a adus aminte – din punct de vedere al aspectului si al performantelor tehnice - de excursiile din clasa a IV-a, am placerea sa nimeresc intr-un taxi in care se auzea Strauss. Asta dupa ce in harnasamentul de transport vizionasem “Nea Marin, miliardar”. Drum lung pana la locul in care eram gazduit, lasat bagaje, un sandvis de la o benzinarie si direct la hala (aflata in buricul targului de altfel) pentru a prinde macar jumatate din monsieur TR(i)G(ga). Un set fresh si cat se poate de bine legat, un melanj cu productii mai noi sau mai vechi ale domnului si lume cat sa incapa intr-un ibric, ma intampina in hala mai mult lunga decat lata in care in prima instanta numarul barurilor nu credeam ca va fi o problema.


Vezi poze de la TM Base 2009 AICI!


Dupa doar vreo doua ore avea sa mi se dovedeasca contrariul. Pacat ca romanu’ e inca obisnuit sa vina “Numa’ la aia straini, frate!”. Valul de cunoscuti nu poate stavilit asa ca pana sa inceapa trupa vocal-instrumentala Suie Paparude ma simteam ca la ambasada, sau ca presedintele nostru cu ras de om prajit, la vreo baie de multime. Inceput clasic al celor de la Suie cu “Razboinicul luminii”. Piesele se succed dar pe langa faptul ca lumea incepe sa se adune in fata parca lipseste ceva. Imi aduc aminte de concertele domnilor de la acest eveniment din 2003, 2004 sau 2005 si cum reactionau oamenii din orasul de pe Bega atunci. E adevarat ca acum multi vor spune ca Suie sunt mai “comerciali”, ca o fi, ca o pati, dar pana la urma multe din productiile oamenilor suna (inca) corect. In afara de un val de urale la “Hard dub” care m-a facut sa simt ca intr-adevar revad Suie la TmBase nu am putut sa vad decat fet(z)e pubere oarecum nelamurite si nerabdatoare sa auda ua ua ua sau drujbe pentru pogo. Concertul a excelat prin prezenta multor piese noi printre care si “Soundcheck” dar si a “legendarelor” “Pentru inimi” sau “Cea mai buna zi”. Per total un concert bun dar care inevitabil a nascut niste intrebari: prea multi tineri, prea multi dezorientati? Sau vorba unui amic ”Lasa, ma, ca sunt ei prea tineri pentru noi!”.



A urmat legendarul Zsolt Palotai care pe langa mina de dj care asteapta urmatorul val de disponibilizari sau pensionari ori de hitman care te omoara cu unghiera, a avut o prestatie nu tocmai satisfacatoare din punctul meu de vedere. Un mash up de hituri care a prins bine unora dar care parca i-a facut pe altii sa se gandeasca la faptul ca totusi acest om (pentru care oricine asculta genul asta de muzica de mai mult de doi ani ar trebui sa aibe un minim respect) putea muuuult mai mult decat un set de festival construit din plictiseala. Poate l-am prins intr-o zi proasta, obosit si venit dupa o noapte pierduta in care si-a scos pe cautiune fiica. Cine stie? De apreciat totusi selectia din care nu au lipsit de la House of Pain la Queen mai nimic. Am preferat ca dupa vreo 20 de minute din setul domnului sa conversez in timp ce jumatate din timp era pierdut la cozile imense de la bar.


Vezi poze de la TM Base 2009 AICI!


Placerea revederii cu multi cunoscuti si intrebarile “de sanatate” sau “de citit” impreuna cu zambetele binevoitoare ale celor de la bar anulau insa neplacerile legate de lungile cozi si asteptari. Mai o tura prin locatie, mai o tura pe langa locatie, mai un moment spontan de umor alaturi de domnul Gicu Andreescu si vine vremea pentru urmatorul “prestator” prezent pe line-up. Doamnelor si domnilor urmeaza dupa ordinea prestabilita maestrul, Ed Singuraticul! Un inceput destul de lent al lui Ed Solo ma face sa ma gandesc ca adevaratul show de-abia a inceput. Poate si revederea cu domnisoara cu umbrela si ochelari (vezi episodul Summer Break) au contribuit la acest gand. Breakbeat asa cum trebuie el sa sune si care parca in compania celui de la pupitru suna mai bine la un asemenea eveniment si la un asemenea crowd ma face sa gandesc nostalgic dar in acelasi timp la faptul ca viata e “frumos”.


Filmul mi se taie insa repede datorita prezentei unor turmentati probabil pe prenandez care prestau un pogo haotic ce se asemana unor cimpanzei pe speed cu ciuperci. Incurajat, probabil, de faptul ca eram in niste ghete ce pot fi usor confundate cu o pereche de bocanci ma apuc sa calmez spiritele. Doua- trei coate, niste genunchi si tibii primatelor care “Vroiau si ele sa fie lasate sa se distreze, frate!” fac ca totul sa revina la o atmosfera oarecum decenta. Dupa vreo 90 de minute pe scena isi fac aparitia si the entertaining Ragga Twins. Revederea unchesilor dupa vreo cinci ani in cadrul aceluiasi eveniment este una cat de poate de placuta. Prestatia foarte corecta din partea celor doi si piese precum Prodigy – Out of Space (Deekline remix) ma lasa rece cand vine vorba de discutii de genul mc-ii care vorbesc prea mult. Un adevarat show s-a dezlantuit de-a lungul prezentei celor doi pe scena, show impachetat intr-o comunicare foarte buna cu publicul, imbratisari cu domnisoarele din primul rand si vibe pozitiv. O adevarata placere a fost si converatia cu unul dintre “tineri” care dupa ce a terminat s-a alaturat multimii cu o atitudine extrem de prietenoasa. Cel ce avea sa incheie seara de vineri, Bassface Sascha, a intrat parca prea dur ca selectie insa pana la urma e destul de greu – dupa umila mea parere – sa pui muzica dupa Gemenii Ragga. Poate din cauza drujbelor “cantate” de german dar si a oboselii adunate am decis sa spun “Stop joc!” la vreo jumatate de ora dupa ce acesta a inceput. Inca o tura de hala, o berica si ma indreptam impreuna cu incaltarile, hainele si narile mele pline de praful din locatie spre locul de odihnire a sistemului nervos central. Ziua de sambata a inceput pe la ora 13 in deja legendarul Papillon.


Bere, conversatie, fet(z)e zambitoare si relaxate deci totul exact asa cum trebuie. Un scurt periplu intr-un parc din apropiere pentru a admira verdeata (copacilor) de pe o banca si un moment de conversatie prietenoasa cu un trecator - care culmea!- avea aceleasi viziuni despre pogo ca si mine pe drumul de intoarcere imi contureaza o dupa amiaza mai mult decat agreabila. Urmeaza trecerea prin cateva locuri de indestulare a stomacului si vizite si intalniri cu prieteni. De remarcat ca in Timisoara in orice loc ai merge sa mananci mancarea e mereu proaspata, contine exact ce e scris in meniu si e intotdeauna servita cu zambetul cu buze.



Seara, inainte de a purcede spre locatie, am marea placere sa mi-o petrec impreuna cu Dudu (AnonimTM) in Van Graph care arata cu totul altfel fata de felul in care il lasasem eu acum ceva ani. Terasa e, cred, de real succes pentru o berica sau o limonada in timpul verii. Apropo de bere trebuie sa aflu neaparat cum se numea cea bauta cu Dudu. Domnul Medinschi (Seba 1394) s-a cam lasat asteptat pentru a ne spune mai tarziu ca a adormit. Si uite-asa hop-si-asa, ma vad din nou ajuns la hala pentru ultima seara si cea in care urma sa il vad pentru prima oara pe unul dintre cei mai prolifici producatori, remixeri si dj de drumandbass din ala dom’ne care e prietenos asea – High Contrast. Imi fac intrarea in mod triumfal si fara sa am vreo problema datorita faptului ca aveam o sticla de Jagger in mana. Aveam sa aflu mult mai tarziu ca multi si-au adus alcool de afara – deh, obicei romanesc la fel ca si cel de a calatori fara bilet sau de a sparge seminte. Pierd vreo 10-15 minute pentru a raspunde unui chestionar facut probabil pentru a contura unele filme de pseudo-marketing ale celor de la Heineken. La pupitru K-lu si Limun puneau cu drag si spor muzica. Mi-a fost dat sa ascult din partea domnilor un set excelent de broken beats de la hip-hop si funk la breakbeat. Foarte frumos domnilor! Imi creez diferite punti de conversatie ajutat de sticla furisata inauntru si la un moment dat chiar dansez ceva de genul perinita cu niste amici. Vibe-ul se simte in aer iar setul celor doi are o contributie foarte mare la asta. Pe scena urmeaza cei de la True Ingredients sau mai bine spus o parte din ei caci pana la urma crew-ul are per total vreo 30 de artisti. Comunicarea foarte buna cu publicul dar si prezenta si implicarea publicului contureaza un act reusit. Dealtfel unul dintre cei de pe scena a si facut un stage dive la un moment dat. Si nu a fost lasat la greu.


Vezi poze de la TM Base 2009 AICI!

Nu am prins intregul concert dar atat cat am vazut mi-a placut. Restul timpului l-am petrecut pentru a ma mai intalni cu amici veniti doar sambata seara dar si la peripluri pentru a observa fauna dar mai ales flora din Banat. Intors in hala il prind dand deja din maini pe Netik. Un set excelent al francezului si plin cu de toate. Practic revelatia serii pentru mine personal. Invartit mult la butoane si placi per total un show de “campion”. Detaliile sunt de prisos. Tentat de revederea privirii galese a unei domnisoare ma las dus de val la o repriza de conversatie si nu numai intr-un stil adolescentin. Nu, nu i-am cerut id-ul.


Reusesc sa gasesc si o masina plus un sofer coerent pentru e merge dupa tigari si ma intorc la fix pentru a prinde intrarea acestui 3M (Mozart – Moga – Megastar) britanic numit High Contrast. Unii spun ca a confirmat: eu as spune ca a fost unul dintre cele mai bune seturi de drumandbass ascultat de mine in Romania. Un melanj atent atat ca selectie a pieselor cat si a pasajelor mai dure cu cele extrem de uplifting. Remixurile proprii alaturi de atingeri gentile din cand in cand ale castilor au facut ca prezenta tanarului britanic sa fie o experienta drumandbass pe care oricine ar trebui sa o traiasca macar o data.


The Qemists au continuat intr-o linie ceva mai agresiva tot pe drumandbass dar extrem de bine construit ca idée. Din cand in cand era timp si de o coregrafie cu maestrul Gojira pe muzica celor doi. Cavalerul de la Tandarei a intrat la butoane undeva dupa 5:30 si a facut un rezumat al intregului festival: breaks si unele hituri care au facut ca venirea zorilor sa treaca neobservata in hala inca suficient de plina. De real succes si angajament artistic momentul House of Pain. Deasemenea si placerea revederii cu Dr Dan la o mica conversatie. Ultima ora a insemnat reintoarcerea lui K-lu si Limun impreuna cu Sensorship la pupitru si un mix de piese mai vechi sau mai noi elegant imbracate in scratchuri. Prodigy - One love a marcat finalul acestei editii de TmBase si regretul ca orice lucru bun are si un sfarsit.



Dupa o runda de aplauze indreptate cel putin din punctul meu de vedere spre organizatori (desi sincer nu inteleg de ce un organizator de eveniment nu poate sa discute el direct cu za badigards) m-am indreptat insotit de unele prezente feminine moldave extrem de agreabile spre taxiuri. Parca nici nu stiu cum sa inchei: desi au existat o serie de lucruri sau evenimente neplacute (vezi badigarzii destul de prietenosi la intrare dar total absenti cand panchetii faceau pogo intr-o maniera ce ar fi furnizat multe cazuri sectiei de ortopedie de la orice spital din zona sau ifosele unora dintre organizatori) editia aceasta a marcat pentru mine o reintoarcere la unul dintre cele mai relevante evenimente din aceasta sfera si promisiunea catre sine de a nu mai rata editiile urmatoare. Timisoara, ma inclin!


foto: tmbase.ro


words by Cristi Kuszai


Vezi poze de la TM Base 2009 AICI!


Popup detector