Festivalul Peninsula 2011 - de ce si de ce nu

Beat Factor a fost si in acest an partener media oficial al festivalului Peninsula, devenit in 2011 Tuborg Green Fest Peninsula. Despre vibe-ul de acolo puteti citi in cele ce urmeaza, in cadrul unei relatari.

E greu sa iti aduni gandurile dupa un festival: sa le pui in ordine, sa iti dai seama ce ti-a placut si ce nu, ce a fost mai bine sau ce a fost mai putin bine anul asta fata de ceilalti si asa mai departe. Un lucru insa e sigur: Peninsula, anul asta botezat Tuborg Greenfest, ramane un reper al evenimentelor de gen din tarisoara noastra.

Vineri noaptea dupa o cursa de anduranta intre capitala patriei si Targu Mures (ma gandesc ce-o fi zis Andy C cand a vazut coloanele de masini din Predeal si Busteni caci probabil dintr-o greseala i-a fost luat avion pana in Bucuresti in loc de Cluj sau Targu Mures) reusesc sa ajung la locul de desfasurare. Nu mai are rost sa va spun ca de cum am coborat din harnasamentul de transport simteam deja o alta atmosfera: oameni linistiti, zambitori, taximetristi cu masini extreme de curate si alte asemenea care te fac sa iti dai seama ca esti binevenit indifferent de unde esti.

Locul de desfasurare al festivalului a ramas acelasi insa cu unele modificari: main stage-ul nu se mai afla pe terenul de la intrare ci undeva mai departe. Sincer intreaga amplasare a festivalului de anul acesta mi se pare mult mai inspirata lucru demn de trecut la categoria Asa DA!

Dupa ce imi iau bratara ma indrept spre biroul de presa nu inainte de a schimba slapii cu bashcheti ca deh e mai bine asa la festival. Aici sunt intampinat cordial de catre the main man in ale PR-ului pentru festival, Elod Balazsi. Aflu ca cei de la Kasabian au avut o mega prestatie la fel ca si Foreign Beggars al caror concert mi-a fost laudat de catre multa lume drept cel mai bun al intregului festival. Nu pot decat sa regret ca i-am ratat si pe ei alaturi de cei de la Guano Apes, K’s Choice sau N.O.H.A…

Cum am rezolvat cu formalitatile nu imi mai decat sa inclin un prim pahar in cinstea unui nou an de Peninsula. Si cum altfel sa fac asta decat la Kiss Terrace unde tocmai se instalase la pupitru maestrul Andy C, aflat in premiera in Romania dupa aproximativ 4 ani de stradanii ce s-au izbit de un zid din partea artistului. Paharul de Jagger, compania mai mult decat selecta printe care se numarau si cumatrul de la Tandarei, Gojira sau Bogdan si Cristin (ROA) ma fac sa ma bucur de setul cam in forta ce-i drept al reprezentantului Ram Records.

Cateva ture prin multime ma fac sa ma bucur de intalnirea cu multi cunoscuti prezenti deja pe metereze de ieri dar si sa raman dezamagit de volumul sunetului. Mai apoi am aflat de la Statik ca intreaga scena avea o singura sursa de curent ergo mai usor cu amperajul. Intre conversatii mai mult sau mai putin amicale observ ca setul lui Andy tinde usor dar sigur catre unul de festival si de la drujbaraia de la inceput avem ocazia acum sa auzim productii sau remixuri High Contrast, Chase and Status sau altii.

M-a amuzat faptul ca la un moment dat pe ecranul de proiectii aparea Agent MC – dar cum cunosc cateva detalii despre stilul de viata al VJ-ilor de la scena respectiva rad in sinea mea si ma mai duc o tura pe la baruri. Apropo de baruri: 6 lei 100 de Absolut si 8 lei doua shoturi de Jagger. Sa tot bei! Dupa prestatie reusesc sa il si conversez pe maestru, care s-a dovedit extrem de prietenos si dornic de un gig in Bucuresti. Asa ca cine are urechi, sa auda!

De la Kiss Terrace am dat o tura pe la Freedom Arena unde trance-ul lui Schulz cel foarte pretentios iar mai apoi muzica celor de la Reality Engine nu pot sa zic ca m-au foarte coafat. Am preferat delasarile bahice precum si alte mici placeri ale vietii sa puna stapanire pe mintea-mi deja obosita. Pe la 6 dimineata am ajuns si la after-ul din Avicola unde in afara de prestatia decenta a lui Breky nu m-a incantat nimic. Lumea extrem de colorata variind de la curve ieftine la baieti cu caziere in mai multe tari europene mi-au lasat o singura alegere: acasa la R&R.

Ziua de sambata a debutat cu un copios mic dejun pe la ora 14:00, o mana de prieteni si povesti cu continut anarho-distractiv despre ce s-a intamplat cu o noapte inainte. De mentionat si pianul din casa in care am stat precum si vibe-ul foare corect. Am purces apoi spre locul pe care il recomand tuturor cand vine vorba de mancare buna in Targu Mures: Lot(z)i Csarda. Dupa ce cu greu am gasit o masa care sa ne si convina ne-am pus pe asteptat insa fiecare clipa a meritat cand am vazut ce bunatati au aterizat pe masa. Dupa momentele de indestulare am luat-o si pe cetateanca Mona pe semnatura sub aripa noastra protectoare intrucat restul grupului ei trebuia sa ajunga la o nunta intr-o localitate indepartata. Ne-am intors la festival undeva in jurul 18:00 cu dorinta arzatoare de a vedea locul si pe zi pentru ca mai apoi sa relatam cat se poate de obiectiv.

Pe timp de zi festivalul avea de toate: o multime de mancare, diverse activitati de recreere mai mult sau mai putin sportive (nu am inteles de ce la locul cu paint-ball erau cantonate dubele de jandarmerie – io fi adus in team-building pe baietii albastrei?) Ne-am asezat la terasele de langa Main Stage unde ne-am bucurat pe rand de berea nefiltrata, gyros, popcorn si altele subintelese as putea spune la un festival. Lumea foarte variata prezenta ma facea sa simt in aer un usor iz de festival de bere…

Orele au trecut in compania celor de Suscribe iar mai apoi Nevergreen alternati cu ceva pe un film mult mai soft: Ska Cubano la Kiss Terrace. Antrenant concertul englezilor si mai ales amuzant: recomand cu caldura. A urmat zic eu cel mai asteptat moment al festivalului: Iggy Pop si ai sai The Stooges. Concertul a inceput in forta fara nicio introducere: domnul subtirel la specificul bust gol dand ture de pe scena in multime si inapoi fara nicio intrerupere. La cei 64 de ani Iggy a facut ceea ce se numeste show insa cei din trupa pareau extrem de blazati pe sistemul geriatrie party. La sfarsitul concertului Iggy probabil nu si-a dat seama ca e stop joc si continua sa dea ture spre stupefactia badigarzilor si deliciul publicului. Dupa Iggy ne-am indreptat spre un cort in care a prestat conu’ Gojira iar mai apoi spre Kiss Terrace unde era lume ca la balamuc.

Goranga si Missile au incalzit dragut atmosfera cu o selectie atenta pentru poate cei mai cunoscuti producatori de dnb si conexe ai momentului: Chase and Status. Alaturi de MC Rage care intre timp a mai invatat sa dea cu vorbe si altceva in afara de “Make some noise Romania” cum facea in 2005, domnul Will a dezlantuit haosul: un set foarte bun de festival condimentat cu productii proprii si un moment de varf cu “Time is ticking away” de la Camo & Crooked. De la Chase and Status ne-am indreptat cu mic cu mare spre Freedom Arena pentru ceea ce eu consider cel mai bun moment al festivalului: prestatia celor de la Suie Paparude.

O scena, o multime (peste 4000 de oameni) multe maini in aer si poate cel mai bun concert Suie vazut vreodata la Peninsula. Desi de obicei e delir la cei trei baieti, anul acesta parca mi-au fost depasite toate asteptarile. Ma inclin respectuos in fata lor dar si a publicului care a facut o mega atmosfera. Will de la Chase and Status impreuna cu MC Rage sau Nick Warren s-au numarat si ei printre cei care au asistat.

De mentionat si improvizatiile de la final facute de Michi si Bean care sunau foaaarte bine. Dimineata a continuat cu multe zambete la Zanza unde lumea inca petrecea pe muzici dragute si cu un mini-campionat ad-hoc de foosball impreuna cu fratele Bean. Ultima zi de festival a insemnat putin somn, ceva cafea iar mai apoi o ultima masa in incinta festivalului: frigarui si legume la gratar udate bineinteles cu bere nefiltrata. Pe Kiss Terrace cantau trezindu-mi amintiri din copilarie, trupa vocal- instrumentala Compact. De mentionat la modul peiorativ ciorba de line-up de duminica de la acesta scena: Compact, Gentleman, Borgore, Dub FX iar mai apoi Mastif, Statik feat MC Tina and MC Agent. Am asistat cu mare drag la cantarea plina de good vibes a lui Gentleman. Piesele sale ascultate sub un cer senin si plin de stele ma faceau sa regret ca incet dar sigur festivalul se termina.

Dupa Gentleman ne-am indreptat spre Main Stage pentru Hammerfall (prezenti pentru prima oara in Romania) contempland multimea de tricouri negre, plete si bocanci ce se instalase in fata scenei. Festin de power metal din partea suedezilor. Au urmat Within Temptation care poate ar fi fost mai bine sa cante inainte de Hammerfall. Atmosfera feerica si vizualurile extrem de corecte au intregit imaginea unui festival care a avut de toate dar si regretul ca trebuia sa pornim la drum inapoi spre casa. Asa ca dupa un ultim tur al festivalului acompaniat la un moment dat de satanele lui Borgore, ne-am indreptat spre masina.

Ar mai fi multe de zis despre aceasta editie insa cu regret mentionez un singur lucru pe care mai multa lume l-a observat: desi mult mai bine raspandit ca suprafata si in ciuda unui line-up ofertant festivalul de anul acesta a avut mari lipsuri din punct de vedere al vibe-ului si a atmosferei care l-au consacrat. Nu pot decat sa ma gandesc ca traim vremuri grele si ca probabil asta ar fi una dintre cauze. Ar fi pacat insa ca din cauza asta anii viitori sa asistam la Palinca de Rieni sau Untdelemn de la Bunica Peninsula/Felsziget. Poate ca ar trebui sa lasam grijile la o parte cand vine vorba de un asemenea festival. A viszantlatasra, Peninsula! Ne vedem la anu’.

Poze: Tuborg Green Fest Peninsula 2011 AICI!

Text: Cristi Kuszai

Foto: Adi Ganea