Kenny Larkin - masina Detroit

Kenny Larkin este unul dintre inovatorii sefi al asa numitului "second wave" de Detroit techno. Larkin spune despre el cum ca ar fi o persoana sarcastic cinica, care se intampla sa fie si comica. "Ori imi
iubiti umorul, sau puteti gandii ca sunt al naibii de prostut." Momentan el traieste in L.A cu fratele sau geaman Kelvin, unde, spune Larkin sunt multe lucruri bune cum ar fi oportunitatile, vremea, muntii, palmierii, oceanul, cumparaturile.

El si-a inceput cariera muzicala in anul 1990. Dupa ce a petrecut 2 ani in serviciul militar din cadrul Fortelor Americane reparand calculatoare, Kenny Larkin s-a intors la Detroit pentru a-si urma cariera in stand up comedy. In tot acest timp, el impreuna cu altii care isi petreceau timpul prin cluburi din Detroit, ca The Music Institute, The City Club, The Majestic Theatre si The Shelter, au fost martorii nasterii unui nou gen de muzica. Gen care a urmat sa fie numit "Detroit techno". Frecventand mai mult prin The Shelter, Larkin si-a unit fortele si prietenia, cu un DJ, rezident al clubului, si anume cu Richie Hawtin. Cei doi au fost foarte inspirati cand au decis sa o ia pe urmele acestui nou val de muzica. Atunci cand Richie Hawtin a format impreuna cu John Aquaviva label-ul Plus 8, Larkin si-a lansat primele sale doua piese. Dar abia in anul 1992 si-a pus si el pe picioare un label "Art of dance", care a devenit si semnatura lui in materie de sunet.

In anul 1994 Larkin a semnat cu Warp Records cu care a scos primul sau album intitulat "Azimuth". Albumul a fost considerat de presa europeana cat si de cea americana ca fiind cel mai original si imaginativ album techno de pana acum. A urmat revista Street Sound care a votat albumul Azimuth ca fiind unul dintre albumele top-ului 50 techno CDs al tuturor timpurilor. Cariera muzicala a lui Larkin se arata a fi foarte stralucitoare, dar pe data de 17 noiembrie 1994, el aproape ca si-a pierdut viata dupa ce a fost impuscat in casa sa din suburbiile Detroit-ului, de catre doi asaltanti necunoscuti. Din fericire gloantele au ratat organele vitale. Spitalizat doar pentru 6 zile, Larkin a inceput un nou turneu, dupa numai 2 saptamani dupa ce a fost externat, pentru a-si promova noul album Metaphor, album care a fost scos impreuna cu R&S records, in februarie 1995. "Metaphor" a fost nominalizat pentru Best electronic album of the year de catre Keyboard Magazine.

De la lansarea primului album Azimuth, Larkin a calatorit peste 2 milioane de mile in jurul globului. In 1997 Kenny Larkin si-a lansat primul LP sub porecla sa, Dark Comedy (www.myspace.com/drkcomedy) Mai minimal decat primele sale doua oferte de LP, proiectul a aratat o latura mai intunecata a persoanei sale. "The bar", care a fost lansat ca single, a reprezentat o preferinta intre elita dj-ilor, din cauza beat-urilor frenetice. Cel ce al doilea album al sau a fost terminat tarziu in 2004 si apoi lansat in junie 2005, sub acelasi pseudonim. Cu acesta Larkin a socat putin lumea, care nu se astepta ca el sa faca o intorsatura de 180 de grade. "Am simtit ca era necesar sa-mi duc muzica in directii total diferite. Am ascultat mult blues, jazz si funk. Odata ce m-am intors la trecutul meu, mi-a luat o secunda pentru a ma decide ce fel de album vreau sa fac si in ce directie vreau sa merg cu numele Dark Comedy. Incerc lucruri noi cu acest grup. Intr-un final, mi-a fost foarte usor sa inregistrez acest album pentru ca a ramas foarte aproape de originile mele muzicale. Dupa lansarea acestui album numeroase case de discuri ca A&R sau Parlaphone / EMI, care i-au descoperit si care au semnat cu Coldplay, i-au propus si lui Larkin o semnatura. Dar el a decis sa semneze cu un label mai mic si anume cu label-ul francez Poussez.

Seara de 10 februarie a fost pentru multi dintre noi, o experienta interesanta. Publicul prezent la event a avut ocazia sa ia parte la o explozie de sunete cu siguranta ne mai intalnite pe plaiurile noastre mioritice. Kenny Larkin a reusit asta. Detroit techno-ul, electro si house-ul au ajuns sambata seara in Kristal Glam Club si a fost intampinat cum se cuvine. Pentru inceput au incalzit platanele Raoul Russu si CZR, cel din urma in forma dupa ce noaptea precedenta a mixat in deschiderea lui Alex Under. Fiecare a prezentat un dj set care a facut publicul sa danseze, sa zambeasca, practic sa nu aiba stare sau timp sa stea pe vreun scaun la bar sau pe vreuna dintre canapele. Cele cateva ore in care cei doi DJ ne-au incantat atat cu prezenta cat si cu sound-ul au trecut repede. Pitit in spatele celor doi sub niste ochelari de vedere, puteam vedea un tip de culoare, caruia daca nu erai in cunostinta de cauza (si nu stiu cati din public chiar erau) nu i-ai fi dat prea multa atentie...de obicei e ceva lume in spatele pupitrului nu? Asa au zis multi. Dar de fapt tipul pitit si care nu dadea semne de agitatie, era chiar Kenny Larkin..omul pentru care ne-am adunat cu totii acolo. El era cel care ne aducea la cunostiinta techno-ul.

Raoul, cel care a mixat exact inaintea lui Larkin, a pregatit mai bine terenul de "joaca"... copilul nazdravan urma sa ridice castelul. Kenny Larkin intra in scena. Toata lumea era pregatita....se simtea in aer ceva minunat. Animatoarele erau in hainele de scena sus marele candelabru. Dreamrec era in forma maxima si facea imaginile sa se muleze perfect dupa sunetele ce ieseau din boxe si ni se implantau in creiere. Spectacolul era mirific, iar publicul inflacarat facea fata cu brio. Larkin a prezentat un live act de zile mari care a tinut pana dimineata si care precis a facut pe multa lume dornica sa mai asculte, de acum acasa, inca putin din piesele lui Larkin. Pe mine cu siguranta m-a facut.

Pana in seara de sambata, acest gen de muzica, o combinatie de house, techno si electro, multora din Bucuresti nu le spunea nimic. De acum putem spune ca am fost initiati. Si Kenny Larkin a fost cel ce a pus amprenta. La cat mai multi dj care sa aduca sunete si simtiri noi printre noi, devoratorii de muzica.