Jeff Mills a adus primavara in Bucuresti

Titlul poate foarte bine sa aiba si semnul intrebarii la sfarsit, dar oricum, nu despre asta e vorba. Vom vorbi in cele ce urmeaza despre noaptea de 28 februarie spre 1 martie. Scena locala de club a gazduit din nou doi veterani in industrie: Kenny Larkin in clubul Kristal Glam si Jeff Mills in clubul Studio Martin.

Pe Jeff Mills l-am mai vazut de cateva ori in variate ipostaze; de cele mai multe ori insa in mare forma. Sambata trecuta insa, maestrul techno american a aratat ca muzica electronica trebuie privita ca un tot unitar si ca si DJ-ii e oameni.

Multa lume vorbea despre niste cozi imense in fata la Martin pana pe la ora 12.00, timp in care la Kristal Adrian Eftimie era incoronat drept cel mai bun DJ roman la premiile Nights.ro Awards.

La 1 si ceva, in Martin baga muzica Jay Bliss. Pagal incheiase deja. Martinul plin, o forfota continua, mai dai peste unu, peste altu, iti ceri scuze si asta e. De remarcat totusi ca Mills a umplut clubul desi prognozele meteo in clubbing nu sunt tocmai cele mai reusite, se pare ca pe ringul de dans lucrurile stau altfel decat pe internet.

Jeff Mills a fost de la inceput pana la sfarsit o experienta pe care daca n-ai trait-o niciodata, nu prea te poti declara fan al unui stil muzical despre care le vom povesti nepotilor la trecut: techno. A ajuns in club, a trecut prin multime insotit de doi bodyguarzi, la fel ca si prima oara cand a mixat in Romania, tot in Martin. Mic si negru, fara sa zambeasca, s-a bagat in scurt timp direct la pupitru.

Prin valul de frezati si alte oratanii, vad si multa lume cunoscuta; doar ca deja este prea plin si nu mai e loc de desfasurare. Nicio problema; bine ca e lume.

Mills incepe sa se desfasoare. Pune techno, il da mai rapid, mai lent, iar mai rapid, la un moment dat ai senzatia ca s-a oprit timpul in loc si a venit apocalipsa peste Studio Martin. Sunetul este dat tare, bpm-ul cred ca este la 140 (il percepem peste 140), lumea mai chiuie ca la nunta din cand in cand. Jeff Mills nu schiteaza mare lucru, desi este evident ca se bucura deja de o popularitate crescuta in Romania. Dezamagitor, foloseste si cd-uri in set. De ce tocmai el?

Ce se intampla? Cine mai dicteaza in muzica electronica? Mai avem lideri incontestabili? Mai avem nevoie de lideri? A decazut Jeff Mills? Dezorientat, ma uit spre pupitru: maestrul mic si negru abia se zareste de cd playere. La ce se gandeste? Fireste ca nu ne poate compara cu clubberii din Tokio, insa a fost deja de cateva ori in Romania. In spatele lui vuieste de PR-i si artisti, insa asa cum scrie deja in cartea imaginara de legende cu si despre Jeff Mills, americanul nu prea acorda atentie nimanui.

Moodymann Shades of Jae schimba directia muzicala complet timp de aproximativ 20 de minute: house, cu pasaje disco, dupa care continua de unde ramasese. Sfarsitul este absolut delicios, insa Livio intra cu o piesa din cu totul alte filme. Ne readuce cu picioarele pe pamant. Suntem totusi deja la after. Cu totii au filme, insa muzica este proasta.

La scurt timp dupa ce a terminat, Jeff Mills a plecat. Nu l-a aplaudat aproape nimeni; nici nu a stat insa sa-l aplaude cineva. Doar cand a trecut din nou prin multime, s-au reauzit cateva chiuituri. A pus oricum mai mult decat era anuntat (la 5 trebuia sa iasa, insa a ramas sa mai puna muzica inca cel putin jumatate de ora).

Aplicand principiul tolerantei, ramane un Jeff Mills care si-a facut treaba si care a avut chef de discoteca la un moment dat, un after cu clubul plin si sound digerabil, despre care nu e mare lucru de vorbit, un warm up bun, un public colorat, un club fara locuri la garderoba, o seara excelenta.

Vezi poze de la acest eveniment AICI!