15 ani de Renaissance - Wild in the Country

Cu un line up excelent, precum si decoruri pe masura, a 15-a aniversare Renaissance, avea sa fie un eveniment memorabil. Vremea insa, avea alte planuri. Am asistat la ploi consistente insotie de rafale de vant. Numarul de bilete vandute au aratat o statistica optimista, foarte putini oameni cumparand bilete direct de la fata locului. Totusi, ploaia a contat prea putin pentru cei prezenti, atmosfera fiind extraordinara.

Printre artistii prezenti s-au numarat Sasha, Digweed si Paul Woolford. Am avut de vazut un Neon Arena mult mai modern, in timp ce Justice a avut un set foarte iesit din comun. The Wild Arena a fost de departe cel mai inventiv, fiind insotit de legendarul Francois K, Ricardo Villalobos si de Luciano. Dupa ce am supravietuit ploii, ne-am indreptat direct spre cortul Renaissance, pentru a-l vedea pe Paul Woolford. Ultimele sectiuni ale setului au fost foarte impresionante. Intro-ul, Can You Relate (Samuel L Session) a fost de bun augur. Sistemul de sunet a redat perfect sunetele de techno clasic. A urmat Wild Arena, unde l-am gasit pe Luciano in fata unui public modest. Muzica a fost solida, insa nu a stralucit. Poate ca cel mai interesant element, a fost imbracamintea acestuia.

Urmatorul punct de atractie a fost Francois K. Producatorului Depeche Mode i-a trebuit destul de mult pentru a-si completa setul, insa muzica a sunat extrem de bine. Cortul a fost destul de neincapator, toti dorind sa il vada pe legendarul DJ. Din pacate setul a fost destul de scurt, aproximativ 30 de minute. Spre uimirea tuturor, Francois K a prezentat piesa Positive Education, a lui Eric Pridtz. A urmat un excelent mix a lui Honeymoon's Over (Snax).

Am revenit la Neon Arena pentru cateva momente de calitate alaturi de Hot Chip. Am avut parte de un set dinamic si energic. Din pacate, vremea nu mi-a permis sa explorez parcul Knebworth, insa acest aspect a insemnat cateva drumuri eficiente printre corturi. O revenire la corul Renaissance mi-a permis sa asist la setul lui Sasha si Digweed. Un playlist cu poate prea multe elemente trance, insa publicul a savurat din plin recitalul. A urmat Underword. Chiar daca publicul a fost entuziasmat, a lipsit acel ingredient de inventivate. Ricardo Villalobos a aruncat in aer Wild Arena. Ultimul artist al serii a fost si cel mai bun. Villalobos a reusit sa incante printr-un sound modern, inventiv, plin de ritmuri abstracte. Stilul acestuia precum si a lui Richie Hawtin semnaleaza o noua tranzitie in directia muzicala.

La final, se pare ca vremea a afectat festivalul, multa lume fiind "ingropata" in noroi. In ciuda acestui fapt, atmosfera a fost minunata, oamenii acordand o atentie sporita artistilor prezenti. Cu exceptia lui Francois K, standardul muzicii a fost inalt si cu siguranta a meritat toate eforturile. Pentru organizatori, poate nu a iesit asa cum se asteptau, insa festivalul este unul memorabil.