Fiecare cu filmul lui

Una din regulile de aur ale societatii de consum in care traim astazi este “respecta-l pe cel de langa tine si vei fi si tu respectat la randul tau”. In timp ce unii ridica muzica electronica la rang de arta, altii o coboara in derizoriu, altii o critica iar altii isi fac zeitati din mai stiu eu ce DJi.

Ti s-a intamplat sa ajungi dimineata acasa de la o petrecere si sa nu fi inteles nimic? Sa te intrebi “care este sensul acestor lucruri?” Ce face toata lumea aceea, adunata acolo gramada in club, miscandu-se toti (sau aproape toti) pe acelasi ritm? Ce le place lor? De ce se afla acolo? Ce se petrece acolo? Acei oameni sunt acolo din dragoste pentru muzica? Ce muzica e asta?

Orice s-ar spune, in Romania cultura clubbing e inca subdezvoltata. In afara de cativa bloggeri, soareci de calculator si alte cateva sute de “disperati” dupa muzica, nu poti sa-i ceri clubberului de rand mare lucru. Si asta nu e neaparat un lucru rau. Iti ia ceva timp sa te obisnuiesti cu ideea conform careia clubberul prototip nu e cel mai doxat student care a avut sau inca are in facultate note mari si nici nu a dormit in liceu cu capul pe romanele lui Camus, Proust sau Kafka. Astfel, lucrurile se muleaza frumos: se creaza comunitati, locuri speciale pentru oameni speciali, si mai mult, muzica speciala pentru oameni speciali.

Clubberul de rand este insa cel care plateste bilet la intrare, cel care intr-un fel sau altul contribuie la aceasta chestie careia ne place sa-i spunem “clubbing”, cel care a inteles intr-un fel sau altul ca nu prea mai e asa de cool sa o arzi la bloc cu baietii cu seminte si petul de bere.

In timp ce pentru unii muzica electronica si viata de noapte este totul, pentru altii este doar distractie de weekend. Felicitari celor care au facut alegerea de a experimenta totusi aceasta “viata de noapte”. Sunt oameni si oameni, iar fiecare om are povestea lui. Nu ar fi totusi boring ca fiecare de pe ringul de dans sa stie istoria muzicii electronice de la A la Z?

Fiecare jucator mai mare sau mai mic de pe asa zisa scena de club are un rol rezervat si o importanta mai mica sau mai mare, in functie de caz. Categorisirile intre clubberi inteligenti, culti si clubberi prosti, inculti, sunt la fel de irelevante ca si categorisirile intre DJi buni si DJi prosti. Sa ne resemnam asumandu-ne ideea ca in Romania nu se rezuma totul la muzica? Ca in Romania “music is not the answer?” (batranul Tenaglia a stiut el ce-a stiut).

Ca sa-l citez pe un DJ roman raspunzandu-i unui chelner intr-o dimineata in cafenea: “fiecare cu filmul lui”. Nu trebuie sa extragi nicio mare idee existentiala din aceasta scurta postare