De ce (nu) iubim vinilul?

In ultimii trei ani, industria muzicii electronice a explodat. Zeci de stiluri muzicale, sute de artisti si case de discuri, mii de piese originale si remixuri, editari, DJ loop-uri, compilatii mixate si cu drept de copyright. Chiar daca la prima vedere sunt tentat sa spun ca este un lucru bun, pentru ca asta aduce diversitatea, acest lucru are si consecinte. Unul dintre ele este chiar disparitia treptata si sigura a formatului standard pe care se inregistreaza muzica electronica, discul de vinil.

Din diversele discutii avute cu mai multi artisti straini sau romani, concluzia mi se contureaza incet si sigur - nu mai da nimeni doi bani pe discuri. Stiu. Este deja penibila si plictisitoare dezbaterea vinil contra CD si invers, insa este un fenomen care se desfasoara in fata noastra si este aproape prostesc ca tuturor celor care activeaza intr-un fel sau altul in aceasta industrie sa nu le pese deloc.

Un amic imi sugera ca cel mai mare tiran care a facut posibila desfasurarea in forta a acestei ere muzicale digitale este Richie Hawtin. Mi s-a parut la inceput comic cum il descria amicul respectiv, ca pe un fel de capcaun care sta la caldura focului, isi freaca palmele a satisfactie si pune la cale cele mai marsave crime comise impotriva muzicii electronice. Nu i-am dat mare crezare, pentru ca il stiu destul de purist cand vine vorba despre viniluri, insa cu timpul am inceput sa ma gandesc mai mult la asta, iar rezultatul s-a transformat din comic in trist. Richie Hawtin este cel care a sustinut cel mai mult proiectul Beatport, Final Scratch, cel care a imbratisat era digitala, cel care a acordat credit lansarii exclusiv digitale a EP-urilor, chiar inainte ca acestea sa fie lansate pe disc vinil.

Este cu siguranta mult mai la indemana, mai ieftin si mai repede sa cumperi un mp3 de pe internet, sa il scrii pe un CD si sa-l folosesti ori de cate ori doresti. Este cu siguranta mult mai frumos cand nu mai trebuie sa-ti cheltui jumatate din salariul pe o luna pe discuri, si daca nu pui muzica atat de des, sa te uiti la ele in raft sau sa mixezi doar acasa, in compania acelorasi prieteni care probabil s-au si saturat sa te asculte. Este mult mai util din punct de vedere tehnic cand poti sa pui un loop pe o piesa, cand poti sa-ti editezi calitatea audio a piesei respective.

Insa totodata, dispare respectul acordat muzicii electronice. De ce este nevoie sa editezi piesa cuiva, de ce este nevoie sa simti tu ca ar mai trebui adaugat un sample pe ici pe colo, de ce este nevoie sa tii piesa in loop, cu ce drept iti permiti tu sa modifici productia unuia care poate intentionat a lasat unele spatii asa, astfel incat sa transmita ceva.

Nu vreau sa intru intr-o prelegere penibila vinil versus CD, ci doar sa intreb de ce nu mai iubim vinilul? Cei care au raspuns relevant, ii rog foarte mult sa il posteze mai jos. Cine nu are nimic de spus, il rog sa se abtina, pentru ca se poate glumi sau abera in cadrul altor articole din site.