7 procente, sau scurta poveste despre caracter

Un prieten din Londra imi povestea intr-o seara, cand el se lafaia in patul meu, iar eu dormeam pe jos pe saltea, cum ca exista in lume un procent magic de 7%. Acest procent s-ar referi, cica, la ponderea de oameni superiori, si dati-mi voie sa explic termenul de superiori.

Daca mi s-ar cere sa fac o statistica cu oamenii cu adevarat speciali pe care ii cunosc, acei oameni care reprezinta un complex de bune intentii, bunatate veritabila, caracter, curtoazie, educatie aleasa si viziune larga, cuplat cu acel factor special, m-as vedea silit sa raman cu o mana de oameni. Asta din sutele de oameni cu care Dumnezeu mi-a harazit sa ma intalnesc, si care in marea lor majoritate intra la categoria oameni ok. Nu stiu daca procentul este de fix 7, dar sigur este mai mic de 10.

Nu am foarte multe explicatii pentru aceasta stare de fapt, in afara de entropia negativa a universului in care traim, care face in mod inefabil ca lucrurile sa aiba o tendinta naturala spre a fi de cacat. De aceea, este intotdeauna o surpriza placuta cand intalnesc astfel de oameni si situatii, care par sa se contra-puna bunului mers al universului nostru.

Spre a reveni oarecum in sfera subiectelor de muzica, am intalnit o astfel de situatie si am simtit nevoia de a vorbi despre ea, nu pentru a face reclama cuiva si a pupa in cur, ci pentru ca nutresc speranta sincera ca poate-poate cineva ar putea folosi asta drept exemplu.

Undeva in Oltenia, un sculptor a pus un oras pe harta printr-o masa numita a tacerii, o poarta a sarutului si o coloana aparent fara sfarsit. Brancusi a creat in Targu Jiu cateva din lucrarile sale cele mai cunoscute, orasul in care si-a petrecut cea mai parte a copilariei. In zilele noastre, Targu Jiu este o resedinta a unui judet nu tocmai remarcabil pentru traditia culturala a zonei, si unde lucrurile se misca intr-un ritm nu tocmai alert.

Motiv pentru care cand am fost invitat prima data la clubul Caractere din oras, am mers acolo cu oarecare teama. Ars cu supa traditionala la pomul laudat nu te du cu carul, am refuzat sa-mi iau la mine orice mai mare decat o biata desaga, in care am indesat cele mai alese bucate condimentate cu chei sol. Si asta din cel mai neaos respect de sine.

Cu doua saptamani inainte, patronul Cristi ma suna si imi cere un afis, pe care ma ofer sa-l fac eu insumi. Evident, creez un afis in stilul celor facute si la alte petreceri, din care lipsesc culorile tipatoare si fonturile aducatoare de clienti. Armate de patroni si promoteri preiau de obicei afisul spre a-l perfecta, de cele mai multe ori improscandu-l cu orori estetice pentru care eu unul, as cere pedeapsa capitala. Cristi decide mai bine sa se informeze, intra pe site-ul Gigolo si se uita la afise ale altor artisti sau seri Gigolo, si intelege ca nu pun muzica cu culori tipatoare, facilitandu-mi libertatea de exprimare a imaginii esentei mele de artist.

La inceputul saptamanii, ma suna pentru a confirma angajamentul, pentru a se interesa daca este totul ok si pentru a verifica rider-ul tehnic. Camera este deja rezervata la cel mai bun hotel din oras. O data ajuns acolo, intalnesc un om care reuseste in mod exemplar sa treaca de plictisitoarele si sforaitoarele dovezi de ospitalitate si bune intentii. Cunoscandu-l mai bine, dupa cateva petreceri facute impreuna, inteleg mecanismul prin care ii iese lui Cristi smecheria: chiar ii pasa.

Ii pasa daca artistul se simte bine in gazduirea lui, si daca isi face seara relaxat si liber, ii pasa daca angajatii lui trateaza clientii si pe ei insisi ok la club, si asta nu din cainism de patron, ci pentru ca omul intelege ce inseamna puterea relatiilor de lunga durata, atat cu clientii clubului, cat si cu angajatii clubului. Dupa 4 ani, clientii si marea parte a personalului sunt inca acolo. Invitatii sunt diversi, acopera orice gen muzical, iar rezidentul Keloo chiar face educatie pe termen lung cu cei veniti la club. In saptamana dinaintea evenimentului, Keloo si de cele mai multe ori chiar Cristi, asculta seturi live ale artistului invitat si pregateste un warm-up adecvat! Rareori vezi atata profesionalism si o abordare atat de sanatoasa.

O seara reusita la club nu inseamna un invitat chemat sa rezolve problema vadului clubului, cum multi proprietari orbeste cred. O seara inseamna un mix, in care intra ambianta si felul in care clientii sunt tratati si fidelizati, sistemul de sunet si pupitrul, incalzirea asigurata de dj-ul rezident al clubului, si apoi dj-ul invitat, care vine sa intregeasca si sa puna cap la cap toate aceste elemente.

Dar pentru ca asta sa se intample, afacerea trebuie condusa de un om cu caracter si viziune. Este nevoie de un om care sa inteleaga ca daca vrei sa fii pe harta si peste 2 ani, trebuie sa fii dedicat si sa ai abordarea corecta. Viata nu o poti fenta pe termen lung. Daca in tine nu exista caracterul, motivatia si viziunea, cel mai probabil peste 2 ani nu vei ramane decat in amintirea ta incetosata de cele cateva petreceri la care o mana de admiratori infocati te-au uitat in drum spre casa.

Luna asta, Caractere Tirgu Jiu a aniversat 4 ani de existenta. La Multi Ani!