4, 3, 2 -ul lui Haute Culture

Am avut oaresce retineri in a viziona filmul domnului Mungiu, 4, 3 , 2...Ieri s-a intimplat sa imi calc retinerile si am purces la privitul lui. Si nu mi-a parut rau. Nu comentez tehnica artistica, incadraturile sau jocul actorilor..Nu ma pricep la asta si nu as putea fi cea mai indicata persoana sa fac acest lucru.

Am sa vorbesc doar despre emotia profunda pe care mi-a transmis-o. Si crede-ma ca pe tot parcursul acestui minunat film am simtit o mana invizibila care imi strangea puternic umarul stang. Asta..poate ca filmul m-a transpus oarecum intr-o perioada neagra pe care am trait-o cu cea mai minuscula terminatie a corpului meu...1989 m-a prins la varsta de 19 ani, iar povestea din film, in acele vremuri era o poveste cit se poate de banala si raspandita..Existau atit personaje ca domnul Bebe, sau ca cele doua domnisoare, aproape la fiecare colt de strada...Filmul te striveste in primul rand prin subiect, naturaletea actorilor si nu in ultiumul rand detaliile rafinate ale costumelor, sccenografiei si recuzitei. Mi s-au derulat in fata ochilor franturi absurde dintr-o Romanie intunecata, in care griul si maroul, alaturi de mirosul constant de putrefactie, pilitura de fier sau cauciuc reesapat te tintuiau violent indoor..Apartamentele de bloc, in care oamenii stau si acum stocati aleatoriu...nu erau decat niste celule mai mici ale unei inchisori mai mari, pe care cu stupoare, niste romani au pregatit-o minutios pentru alti romani.

Acea minoritatea absoluta, strans unita in jurul unui dement analfabet, nu s-a pulverizat nici macar astazi, in iuresul vremurilor noi de capitalism salbatic. Cei de atunci s-au transformat sinuos in vesnici aparatori ai noii Constitutii, iar unii dintre ei au pus serios umarul la crearea unei constitutii subrede, usor atacabila intocmai castelelor de nisip construite de copii pe malul marii.

De fapt, filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile mi-a demonstrat faptul ca pina la urma cosmarul de odinioara se prelungeste in convulsii chiar si acum. Personajele care ar fi trebuit sa infunde puscariile pentru ca au acceptat tacit un decret absurd, prin care avortul a fost scos in afara legii, si-au construit partide, si-au achizitionat trusturi de media si ne tin lectii de moralitate. Desi locul lor ar fi fost sub ghilotina, ei reusesc sa scoata in afara legii aproape singura reduta prin care ar putea fi desconspirati. Justitia de astazi nu le e potrivinica pentru ca e deja in mainile lor, in schimb CNSAS le statea in cale. Iar calitatea de membru si colaborator al fostei Securitati a regimlui Ceausescu ii invinovateste si ii face direct responsabili de drame ca cea din filmul lui Mungiu...

Multi dintre cei tineri care au vazut acest film, au impresia ca au vizionat o fictiune cutremuratoare. Nimic mai fals...Scenariul filmului nu este fictiune. Este o relatare, iar el se contiuna firesc cu situatia de astazi de la CNSAS.
In acest caz, da-mi voie sa spun ca nu tin in mine niciun sentiment patriotic, iar gestul patetic de a tine palma dreapta cazon la inima, la auzul imnului de stat, mi se pare o injurie la adresa victimelor regimului comunist de odinioara, ca acelea din filmul 4 luni, 3 saptamini si 2 zile.

Vizitati blogul lui Haute Culture: Celmaibundinbloculturn.blospot.ro