Caini fara bratara la BestFest
03 Iulie 2009 | vrajitoruldinos

BestFest ziua 1

Gata! Asta a fost, pana la urma, o seara uscata. Dupa ce, in ziua 0 mult-prea-folositul d200 (shefu, multam de pelerina, nu luam si un aparat nou?) facea ca un robotel stricat, azi toate merg struna.

De-acolo, de la izolator (asa ii spunem azi locului in care trebuiesc pastrate instrumentele de lucru atunci cand nu muncim cu ele), nu se vede nimic din festival.

Pana la scena e un drum lung, care serpuieste paralel cu spatiul destinat publicului, dar gardul inalt si negru regleaza conturile, ca nu cumva s-avem tentatia de a poza cand acest lucru nu e permis. Drumul asta il facem de cateva ori pe seara - dus-intors, si include vreo trei filtre cu oameni-muschi in tricouri albastre.

La izolator vuietul festivalului ajunge dupa cum bate vantul. Daca bate in directia buna, se izbeste in cladirea principala din Romexpo si de-acolo ricoseaza-n noi, asa ca putem intui cam cine e pe scena.

Sunet-sunet prindem pret de trei cantece/artist si o jumatate de cantec din cel care tocmai isi incheie recitalul.

Concluzie personala: de ieri sunt fan Ayo: e ''naltuta, subtire, delicata, frumusica foc, zambeste fermecator si, ce e mai important, imi place si ce si cum canta. Gasca de pe scena face ce-mi place mie - supa de genuri "fundamentale", cand electric cand acustic, dar melodios tot timpul.

Nu e cea mai zbuciumata muzica de pe lume si in timpul showului-ul ei organizatorii pot sta linistiti: nu face nimeni nimic interzis - nici stage diving nici crowd surfing. Dar Ayo nu e muzica pentru pus muschii''n miscare, e pentru suflet. 

Pe final de Motorhead, cand chitarile racnesc cum stiu ele mai rock, o priveliste interesanta: la scena lui Moby fanii-l asteapta cu degetele in urechi. De la rock''n''roll-ul Motorhead la Moby e, stilistic vorbind, diferenta ca de la cer la pamant, asa incat auzul consumatorilor de Moby e zgariat temeinic. Dar chinul trece cu degete-n urechi, deci timpanele vor vibra frenetic cand omuletul ras in cap va urca pe scena.

Dupa shooting-ul la Moby (care s-a miscat ca un descreierat pe scena), servesc o bere dupa care-mi incalec superba bicicleta, care tine cuminte vreo 120 de kilograme. (nu sunt atat de bine facut, rucsacul e cam plinut zilele astea).

Filmul se termina cu cadrul in care oamenii de ordine vorbesc cu un caine maidanez care a trecut de punctul de control dand inconstient din coada. "Ba! cum l-ai lasat inauntru, ca n-are bratara!"

03 Iulie 2009 | Irina

I wana be a dog!
raspunde la acest comentariu

03 Iulie 2009 | petrix

o seara incalcita intr-adevar
raspunde la acest comentariu