Running Wild - Rogues en Vogue
11 Mai 2009 | ShiverMeSideways

Arrrrr, ya scurvy headbangin'' dawgs. Ye be walkin'' the plank when I''ll be done with yer!

Recunosc ca mereu am fost atras de pirati, (lucru evident si in nick-ul meu) de la Monkey Island incoace, daca se lupta un pirat cu un ninja, intotdeauna il voi alege pe nespalatul cu un ochi si un picior fals.

Si atunci va puteti da seama ca in momentul in care am aflat de Running Wild, o trupa de pirate metal no less, am sarit la ocazia de a-i asculta. Ultimul album, aici de fata, a fost o introducere foarte buna.

Eu consider ca baietii astia sunt printre putinele trupe de power metal cu adevarat originale. Recunosc ca nu sunt un mare fan al genului pentru ca la un moment dat incepe sa sune cam la fel, si trupele se cam copiaza una pe cealalta (*coughSonata Arctica*coughDragonforcecough*).

Asa, sa incepem cu muzica propriu-zisa. Dupa cum am spus mai devreme, este un power metal cu motive pirateresti in ritmica, riffuri si in special in solo-uri, desi vocea cam dezamageste. Nu stiu cat de cunoscuta e trupa asta, dar voi face o comparatie cu Alestorm. Baietii aia o cam dau in penibil, strigand "Yarrr!" dupa fiecare strofa si refren si inlocuind solo-urile de chitara pirateresti cu o clapa imitand un acordeon. Astfel, dupa parerea mea, se pierde tot feeling-ul de pirate metal. It''s all about the attitude. In loc sa se dea in stamba ca "ce marfa e sa fii pirat", baietii arata ca sunt pirati in their hearts. Nu au nevoie sa demonstreze nimic, mai ales dupa atatia ani.

Ma rog, ca si piese, este un album foarte puternic. Inceputul primei melodii, Draw the Line este pur si simplu excelent. E un crescendo ca la carte cu un solo genial (pe care ar trebui sa-l invat, acum ca mi-am amintit) si e un imn perfect de "fuck yeah!". Ar merge manusa ca si inceput de concert. Tobele incep sa bata si riffurile curg si ajung deja la mijlocul albumul si ma intreb ce naiba s-a intamplat.

Piese foarte bune, asta s-a intamplat, toate se pot recunoaste si sunt saltarete, avand o tema clara de chitara si tobe-locomotiva. That''s power metal: sa te faca sa strigi fuck yeah si sa sari si sa te dai cu capul de pereti, sa te puna in miscare.

Astfel, toate piesele de la prima pana la Black Gold vi le recomand cu foarte mare caldura. Insa, dupa aceea, lucrurile incep sa devina un pic cam repetitive, dar Running Wild nu raman fara abur si la sfarsit ne trantesc melodia War de 10 minute ( D: ). Cu tot progresivul pe care il ascult, trebuie sa zic ca m-a cam plictisit, si n-am avut rabdare cu ea, asa ca am dat la mijloc, si acolo mi-a placut, pe la 4:30 incepand party-ul, cu teme pirateresti pe chitara de dansat pe punte with the wenches, de baut grog, si de killarit niste captivi bogati in timp ce le porti bijuteria. Poate am interpretat gresit, dar asta-i feeling-ul pe care mi l-a dat sectiunea aceea. Parca, intr-adevar suna a imn de lupta, but screw it, imi suna a party tune, so there.

Albumul are trei bube. Prima fiind vocea, care trage in jos instrumentatia, dar meh, you can''t always have everything. A doua buba e repetitia spre sfarsit, dar asta e. A treia este productia. Merita mult mai mult albumul, pacat. Insa, se aude totusi, asa ca nu ma mai plang atat.

Cat despre coperta, nu prea stiu ce sa zic. Asa ca vom trece peste. * hopes nobody notices *

E chiar un album foarte bun, pentru ca ofera tot ce te-ai astepta de la un astfel de gen muzical, cu riffuri si solo-uri excelente, si atunci parerea mea piratereasca: 8.5/10.

Yarrr, now bring on the wenches and grog! There''ll be a keel-haulin'' today!

12 Mai 2009 | Encolpius Taxatus

foarte bine taticu...insa as vrea sa-ti aud si parerea sincera despre coperta, daca tot ne-ai obisnuit cu analiza completa a albumului spune si despre aparenta grafica.... hai, la buna recitire
raspunde la acest comentariu