Electronic melancolic, pop rock si techno la 7 Festival

Sambata, cortul din curtea Politehnicii ridicat de Sunrise va aduna trei mii de oameni pentru un party scapat de sub control cu Matthew Dear Big Hands - live, Alex Under si Tadeo.

Matthew Dear este un baiat dragut din Texas, cu parul cret si brunet, de parca ar fi fost sculptat in marmura neagra. Pentru un creier care produce asa sunete nebune de techno, Matthew este exact opusul. Vorbeste calm si incet, cu accent american, dar nicidecum texan. Este politicos. Are 28 de ani si este insurat de doi, cu iubita sa din liceu. Este foarte apropiat de familia sa si spune ca lor le datoreaza succesul sau din prezent. Mama sa este rusoaica, stablita in America prin azil politic. De la ea a mostnit partea sensibila, dar pasiunea pentru muzica vine de la tatal sau, care in tinerete a colindat America in lung si in lat cu o trupa de instrumentisti. Parintii s-au mutat din Texas, in Detroit, cand Matthew avea 16 ani. A fost un soc cultural, spune artistul.

Aici a descoperit muzica electronica, inainte de a descoperi petrecerile. Mereu se auzeau din chitara sa piese ale Depeche Mode si Beastie Boys. Impresionat de show-urile live ale trupei Chemical Brothers , se ducea la magazinul de discuri din cartier si il intreba pe vanzator ce au folosit artistii pentru beaturi si voci atat de jucause. Asa si-a facut un set-up tehnic ca la carte si s-a apucat de produs muzica. Mai tarziu, in facultate, a fost lovit sufleteste de petrecerile puse la cale de mogulul Ritchie Hawtin. Si s-a apucat de techno.

Prima sa piesa, aparuta in 1999 este chiar hit-ul anului 2007, Put your heands up for Detroit, copiata si reprodusa de olandezul Fedde la Grand. In prezent insa, Matthew face techno diferit de cel la inceputul anilor 90. Muzica nu mai este atat de rapida, este mai funky si mai sexy, petrecerile sunt mai cosmopolite si cu siguranta aduc mai multe fete pe ring.

Pe ultimul sau album, Asa Breed, Matthew Dear uimeste, nu prin tehnici de mixat sau efecte speciale, ci cu vocea. Artistul a luat microfonul in mana si impreuna cu ceilalti doi artisti din trupa sa canta muzica electronica melancolica. Sau mai mult, pop rock. Dar frumos. Albumul este un bun exemplu de cum un artist incatusat in scena techno isi poate intinde aripile in afara stilului.

Credits: ioanamoldoveanu.ro
Sursa: Compact de Bucuresti (compact.info.ro)