Muzica electronica inainte de anii '90 in Romania

Daca vrei sa-ti faci o parere cat mai documentata despre muzica electronica din Romania, s-ar putea sa ai cateva surprize, cum este si cazul de fata: Mircea Florian (aka Florian din Transilvania) este autorul unui album intitulat "Tainicul Vartej", ce dateaza din 1986. Blogul freshgoodminimal l-a intervievat recent pe artistul roman, de la care aflam ce insemna muzica electronica in timpul regimului comunist, ce insemna atunci underground-ul si ce droguri erau in Romania, cum se faceau performance-urile si multe altele.

"Radioul era principala sursa de documentare. Prindeam Luxemburg, Viena, Budapesta sau Ljubljana… Erau surse foarte bune. Toate radiourile, inclusiv cele din „tarile socialiste surori” difuzau - din pacate - muzica mai buna decat la noi. Ascultam de pilda, Stockhausen, sau, noaptea tarziu, Steve Reich. De foarte tanar m-am apropiat si am contactat muzica contemporana „serioasa”

"Atunci, in anii aceia, ‘69-‘70-‘71, Romania a putut sa dezvolte centre de calcul destinate mediului academic precum cel de la Politehnica, de la ASE, de la Universitate, fenomenal dotate pentru acea vreme. Pe computerele pe care lucram ca student, dar mai cu seama pe computerele din centrele de calcul in care am lucrat ca programator/ analist de sisteme/ etc., am implementat algoritmi de productie muzicala, am creat lucrari (muzicale dar si vizuale), am simulat procese de creatie muzicala."

"Tara traia intr-o izolare destul de mare, dar nu era ermetica. Ajungeau multe lucruri aici, aduse pe cele mai variate cai. De fapt, circulatia facea totul. Eu tin minte ca daca aparea un disc, prospat iesit pe piata occidentului – nu trecea mai mult de o saptamana pentru a ajunge in Romania, adus de un marinar sau de o cunostinta care venise „de afara”, sau te miri pe ce cai… Discul era copiat intr-o viteza nebuna, fara pauza, de nenumarate ori… Era asa… un tremur al chestiunii si lumea afla foarte repede de noile aparitii – fie carti, fie idei, fie moda, arta sau muzica. Se trageau pe benzi de magnetofon si gata, le aveai. Altii scriau de mana tot textul de pe coperti. Functiona un sistem in care oamenii interesati erau foarte bransati si stiau despre ce este vorba. Sigur ca erau foarte multi cei care nu intelegeau despre ce este vorba si aici se ascundea lucrul cel mai neplacut surprinzator: sistemul represiv al militiei, al securitatii, al sistemului de propaganda reusise intr-adevar sa faca ca oamenii obisnuiti, „nelamuritii” cum le ziceam eu, sa fie foarte inversunati impotriva aparentelor."

Cititi interviul integral AICI.

foto Camil Dumitrescu