Ce facem cu Gardul?

Principala datorie a Gardului e ori sa te impiedice sa ajungi usor la MNAC, cand vii pe jos dinspre Izvor, ori sa te incurce atunci cand vrei sa canti serenade cu injuraturi sub geamul lui Nastase. Care-l iubeste. Il vrea acolo mereu, ca un taran parvenit ce-si doreste numele trecut pe orice fituica cu pretentii artsy, ca unul care vrea sa se simta cumva superior prostilor care stau sa-l admire de la distanta.

Si Gardul de la Casa Poporului e suficient de la distanta. (Mi-e greu sa-i zic Palatul Parlamentului chestiei aia, ca ala nu-i palat, e un tort oribil din marmura construit pentru ziua lui Ceasca.)



Acum, s-au gandit sa-l dea jos. Gardul, nu Palatul. Bun si ala, desi eu as merge mai departe si as da jos si piuitorile de la intrarea de la MNAC. De fapt, l-as inchiria la turci, sa mai faca un mall, ca e la fel de kitsch ca si celelalte din cartier.

Da’ e bine si asa. Sa-l dam dracului jos, sa facem un parc, sa ne plimbam cainii pe sub geamuri si sa-i mai scapam din cand in cand din lant, cand trece vreun arogant prin zona. De fapt, asta e si stresul lui Nastase.

Daca vreti sa cititi continuarea despe Nastase, gard, MNAC si Palatul Non-Palat, mergeti pe slowforward.ro. O sa va placa.