Ministry of Sound a fost imperiul drogurilor

Patronul si fondatorul clubului Ministry of Sound, James Palumbo, a scris un articol foarte interesant, in editia de duminica a publicatiei The Mail, despre lupta pe care a purtat-o cu retelele de traficanti de droguri, in primii ani de la deschiderea clubului.

Palumbo in varsta de 44 de ani a deschis clubul Ministry of Sound in anul 1991, reusind sa conduca un brand de succes pana in ziua de astazi. James Palumbo a fost primul patron de club care a reusit sa inlature traficul de droguri, organizat de catre bodyguarzi si portari.

“Profiturile provenite din vanzarea drogurilor erau astronomice – am estimat un total de circa 50,000 de lire pe weekend. Incercam sa conduc o afacere legala intr-o atmosfera fara legi si de intimidare. Aveam o echipa de 20 de bodyguarzi, dintre care opt stateau la usa, patru patrulau, iar restul in jurul clubului sau la usile de urgenta. Majoritatea dintre ei erau fosti detinuti, care ziua adunau asa zisa ‘taxa de protectie’”.

“Traficul de droguri din cluburile precum Ministry of Sound in anii ‘90 era o afacere complicata. Din moment ce portarii controlau perchezitia, era o sarcina usoara pentru dealeri sa introduca drogurilor in club, insa de acolo traficul devenea pretentios. Marea problema pentru mine era faptul ca echipa de la poarta nega ca ar fi implicata in afacere, chiar in fata unor dovezi incontestabile”.

“Am zarit intr-o zi un traficant pe scara de incendiu. I-am spus unui portar sa-l prinda si sa-l perchezitioneze. ‘Nu sefu, e curat’ spunea el. L-am controlat si eu si am scos o punga enroma de ecstasy din buzunarul de la piept. ‘Sefule nu stiu cum mi-a scapat. Ma jur pe copilul meu ca nu era acolo’ mi-a explicat el”.

“Dupa foarte multe intamplari nefericite, a venit si picatura care a umplut paharul. Intr-un weekend obositor din 1993, clubul s-a inchis la ora 6 dimineata, duminca, oamenii de serviciu s-au apucat de treaba, iar banii erau numarati in birou. Deodata au aparut oameni mascati cu shotgun-uri pe alee. Au spart usile si au intrat in birou, au legat paznicul si au furat toti banii. Era evident ca erau portarii clubului, deoarece nimeni nu ar fi indraznit sa intre prin efractie in club. Macar au avut amabilitatea sa poarte cagule".

"In acel moment am stiut ce este de facut, pentru trei motive. In primul rand, traficul de droguri este gresit si il detest. In al doilea rand imi afecta afacerea. Si in final, m-am saturat sa fiu bataia lor de joc. Solutia era sa anunt politia, iar in cateva zile acestia au umplut clubul cu camere si microfoane. Apoi intr-o singura noapte au pregatit flagrantul. Politisti sub acoperire cu bacnote marcate s-au infiltrat in club”.

“Cand clubul a revenit la viata, a inceput si traficul. Totul a fost inregistrat. Dealerii mici au plecat cu bacnotele insemnate, dealerii mai mari au fost urmariti spre case, iar depozitele de droguri au fost descoperite. Intr-o singura noapte, politia a facut zeci de arestari si a identificat cateva surse ale dealerilor”.

“Dupa ce am concediat tot staff-ul, intrarea in club a devenit o cazemata. Politia statea la intrare gata sa intervina oricand. Eu veneam la club cu vesta anti-glont, spray paralizant si pistol cu socuri, dar cel mai rau imi era teama de un atac armat din masina. Problema angajarii unei echipe de portari noua a fost rezolvata prin angajarea bodyguarzilor din Birmingham. Nicio echipa de portari din Londra nu era de incredere sau nu ar fi luat slujba. Asa ca in fiecare vineri seara, un microbuz venea din Birmingham cu portari care nu aveau nicio conexiune cu organizatiile criminale din Londra, acestia plecau apoi in dimineata de duminica”.

Citeste articolul integral direct de la sursa.