Joy Division - o pata de istorie a post punk-ului

De la Wikipedia citire, Joy Division a fost o formatie care si-a inceput activitatea in 1976 in orasul Salford, langa Manchester, Marea Britanie. Componenta era Ian Curtis, vocalist si chitara ritmica, Bernard Sumner, chitara si clape, Peter Hook, chitara bas si vocalist de fundal, si Stephen Morris la tobe. In mai 1980, dupa sinuciderea lui Ian Curtis, formatia a continuat sub numele "New Order".

Vorbim in cele ce urmeaza despre o trupa care nu a supravietuit mai mult de patru ani, insa care a lasat in urma niste melodii asupra carora si azi revenim cu drag. Toate acestea, prin unghiul a doua filme facute de doi regizori diferiti, care, in linii mari, dar unghiuri de abordare diferite, trateaza cam acelasi subiect - Control al regizorului si fotografului Anton Corbijn, si 24 Hour Party People al regizorului britanic Winterbottom.

Control ne prezinta o autobiografie a tanarului Ian Curtis, personaj enigmatic, blamat de catre unii ca s-a inspirat prea mult din The Doors si elogiat de altii ca a avut in scurta lui existenta acel fler de geniu. Ian a avut o existenta relativ simpla, chinuita de frustrari interioare, depresii, bolnav de epilepsie. S-a casatorit de tanar, dintr-o greseala pe care o admite, si pana sa-si dea seama de asta, se indragosteste de o alta femei, o asa zisa ziarista a unui fanzine de la vremea respectiva. In paralel cu chinurile interioare care il macina in mod constant, Ian se bucura (aproape fara sa vrea) de o popularitate si faima crescanda, in timpul concertelor cu Joy Division. In urma unui ultim atac de epilepsie, se decide sa se sinucida, lasand in urma o trupa aflata deja pe culmile succesului.

24 Hour Party People aduce in prim plan, paralel cu nasterea si moartea trupei Joy Division si apoi viitoarea New Order, nightlife-ul din Manchester din perioada '70. Aceasta perioada este considerata explozia acid house-ului, moment in care cluburi precum Hacienda erau adevarate temple pentru hedonisti. De la sex, droguri, o intensitate halucinanta a scenei, filmul se concentreaza si pe Tony Wilson, personaj emblematic fara de care Joy Division si New Order nu au fi existat. Tony era un prezentator TV la postul de televiziune Granada, fiind considerat o "vedeta" locala. El i-a descoperit si lansat pe Joy Division la propria sa casa de discuri Factory Records. Filmul lui Winterbottom contureaza intr-un mod inedit si dintr-un unghi de abordare usor comic o scena nebuna, care a dat nastere termenului Mad-chester; un portret al inceputului acid house-ului, explozia drogurilor si noi aparitii muzicale. Cu alte cuvinte, deja cliseul "sex, drugs and rock'nroll".

Joy Division nu au lasat in urma doar doua albume exceptionale si o serie de EP-uri memorabile, ci si o pata de istorie pentru scena punk din Marea Britanie. Joy Division avusesera o intelegere care spunea ca daca vreun membru paraseste trupa, ceilalti membri nu vor mai folosi numele "Joy Division" sau cantece legate de acest nume. De aceea trupa s-a rebotezat "New Order," mai intai activand ca trio, apoi co-optand-o pe Gillian Gilbert, prietena lui Morris, la clape si chitara.

Peter Hook, co-fondatorul Joy Division, a lansat recent o compilatie dublu CD, intitulata "Hacienda Acid House Classics", ce contine piese acid house de la artisti precum A Guy Called Gerald, Fast Eddie, Victor Romeo si multi altii. Track list-ul complet este aici.

Ce se intampla astazi in Manchester? Beat Factor a realizat recent un interviu video cu un DJ si producator local de acolo; pe cine intereseaza, click aici.