Experienta Sonar 2009 - In cautarea tripului perfect

Saptamana ce tocmai a trecut a fost pentru inca un an centrul clubbing-ului international. Festivalul Sonar a implinit in acest an 13 ani si s-a facut, asa cum era probabil firesc, mai mare ca niciodata. Beat Factor a fost si in acest an prezent la festivalul Sonar, asa ca iata care au fost highlight-urile unuia dintre cele mai mari festivaluri din Europa de muzica (mai mult sau mai putin) electronica.

Ar trebui precizat inainte de toate ca Sonar nu mai inseamna de cativa ani buni doar un festival cu trei zile si doua nopti. Daca ignoram ce se intampla in interiroul festivalului, vom descoperi alte cateva zeci de petreceri ce au loc in fiecare zi, de luni pana duminica, in cluburile din Barcelona, petreceri care nu au nici in clin nici in maneca cu festivalul in sine. Acesta este si unul din motivele pentru care Sonar-ul atrage atat de multi turisti de la an la an si are o crestere exponentiala.

La Sonar si in afara lui

Intr-o ordine cat de cat cronologica, lucrurile au stat cam asa:

Mircuri noaptea (17 iunie) aterizam in Barcelona, dupa un zbor anevoios dar mai ieftin decat o pereche de blugi. Taximetristul nu stie o boaba de engleza, dar nu-i nimic, ne-am invatat deja. Incercam sa vorbim prin semne, si ne trezim dupa vreo jumatate de ora de umblat hai-hui prin oras, in clubul Be Cool, unde era party cu al nostru Ali Nasser, Ray Opkara, Kabale Und Liebe, Lauhaus, Makam, DJ W!LD. Este o petrecere a label-ului Soweso organizata de Max Headroom si Guim Lebowski (cei doi care anul acesta au mixat la Delahoya din Cluj Napoca). Ajungem insa tarziu si nu il mai prindem pe Ali Nasser; la pupitru este o ingramadeala de Dji, iar clubul adaposteste cam 100 si ceva de petrecareti (capacitatea este cam de 200-250 de persoane).

Dupa un somn binemeritat, ajungem la Sonar by Day, in centrul orasului. Soarele si aerul incarcat dau o aliura aparte festivalului. In afara locatiei se vinde orice; primesti sute de flyere cu zeci de petreceri si daca acasa credeai ca esti cat de cat informat cu privire la ce o sa faci in Barcelona, lucrurile se schimba radical acum. La Sonar Village (cel mai populat loc la Sonar by Day) il prindem pe SV4 / Michna urmat de un live cu Lusine. La aceasta scena label-ul Ghostly International este in centrul atentiei (atat cu artistii cat si cu un banner mare, cu logo-ul Ghostly - poate fi vazut si in poze). La Sonar Dome, pentru toate cele trei zilele de Sonar by Day, artistii performeaza sub tutela Red Bull Music Academy. De multi dintre ei nu am auzit niciodata, iar din ce prindem, Jamie Woon suna dragut - un live denumit “emotronica”, ce duce foarte vag cu Imogen Heap. Peste tot este un dute-vino continuu, halucinant. Auzi vorbindu-se aproape toate limbile pamantului si parca esti o parte a turnului Babel. Primesti fel de fel de reviste, flyere, unguente de protectie a pielii de soare, o masa intacta de culori de toate felurile. La Sonar Hall dam peste Konono No.1, niste congolezi activi ca muzicieni de 25 de ani. Inca o bere, inca o tura pe la showcase-urile de la etaj (unde label-urile, promoterii, festivalurile, echipamente de Dji si multe altele isi prezinta ofertele pe o masa) si iesim cu greu din marea de oameni.

In aceeasi seara, mixeaza Robert Hood, James Ruskin, Ben Clock si Detroit Grand Pubahs intr-un club din centrul orasului, Nitza. Spun centru, insa parca tot orasul este un centru, intrucat in orice parte ai merge, este activitate si misuna oameni de toate felurile. Robert Hood isi lanseaza albumul Minimal Nation in fata unui club plin (asa cum era de asteptat). James Ruskin pune muzica prost si muzica proasta. Robert Hood ‘loveste’ in public cu techno, cand mai agresiv, cand mai dansant, dar prezentat sub forma unui set impecabil. Isi da palaria jos cand intra la pupitru si si-o aseaza langa deck-uri, iar la sfarsitul setului multumeste publicului la microfon: “Thank you, God Bless”. Ben Clock isi incepe setul bine, insa foarte mult nu ne mai tin picioarele si ratam finalul. Nitza este un fel de discoteca la noi, cu o capacitate mare, sunet bun si design urat. Jos este ringul de dans iar la etaj sunt balcoane si un bar; atata timp cat sunetul este foarte bun, restul nici nu mai conteaza.

In Barcelona cluburile se inchid la 5 (maxim 5 jumatate). Si aici nu exista nicio exceptie; daca nu vrei sa iesi, esti dat afara cu forta. Legea este lege, si chiar daca aparent pare foarte permisiva, este respectata cu strictete. Comparand cu durata petrecerilor la noi, tind sa cred ca suntem norocosi.

A doua zi de Sonar by Day (19 iunie) este mai aglomerata decat precedenta. La concertul (de doar jumatate de ora) a noii revelatii de la BBC Radio 1, La Roux, este practic plin ochi si abia poti sa te misti. Toti stau ca sardelele si sa incerci sa mergi mai in fata pare o adevarata aventura. Toate piesele artistei britanice suna cam la fel, facute dupa acelasi pattern ca si hit-ul “In for the Kill”. La Sonar Hall il prindem pe japonezul Ryoichi Kurokawa care pune un minimal bun de dansat. Este plin ochi, si din spate abia ii zaresti silueta, pierduta dupa un ecran urias de proiectii video. Plin este si la Sonar Dome, unde il prindem pe Dorian Concept cu un live „mutant funk, made in Vienna”.

In aceeasi seara mergem la un party la marginea orasului, in zona industriala a Barcelonei. Locatia se numeste Nave 9-10 si consta intr-o hala veche, refacuta pe interior. Aflam de la proprietar (un „Sven Vath” original din Chile) ca locatia este underground si are avantajul ca aici petrecerile pot tine mult mai mult de 5 dimineata. Din povestile lui ies la iveala insa cateva contradictii (la fiecare party, trebuie sa plateasca o taxa de protectie de 500 de euro tiganilor care s-au aciuat in zona; in seara petrecerii insa, politia umbla discret prin zona). Ne plac insa povestile cu petreceri underground, si il lasam sa ne faca intreaga istorie a locatiei. Petrecerea de vineri seara ii are ca actori principali pe Mathew Jonson, Dandy Jack, Ryan Crosson, Argenis Brito, Sonja Moonear, Kenneth Christensen si Siphon. Petrecerea incepe in jurul orei 02.00 AM, deci e clar ca aici se intinde mult dupa rasaritul soarelui. Clubul se umple pana la refuz si se trece in camera secundara, unde sunt doar cateva monitoare si se aude prost si incet. In camera principala temperatura cred ca ajunge la 40 de grade; prin public misuna si Luciano, Orde de la Slam si alti artisti. Odata intrat acolo, te izbeste un val de caldura si transpiri instantaneu. Toatelete inca functioneaza pe la 4 – 5 AM; sunt puse in interiorul clubului, in partea dreapta cum te uiti la DJ, insa sansele sa se sparga canalizarile si sa dansezi in propriii dinozauri sunt putin peste 50 %.

Timpul zboara si totul se petrece atat de repede, incat te simti ca la o piesa de teatru; incerci sa anticipezi finalul, insa totul sta sub semnul imprevizibilului. Se iau decizii pe moment, cu mici consultari prealabile, astfel incat sambata dupa-amiaza (20 iunie) ajungem la o terasa unde mixeaza DJ Hell. Mixeaza e mult spus, pentru ca ajungem mai devreme decat trebuia, si suntem fortati sa asteptam pana Hell pranzuieste (aproximativ doua ore). In acest timp se aude compilatia cea mai recenta de la Gigolo si niscaiva piese noi de la Hell. Locatia arata excelent, cu o terasa ce are iesire la portul din Barcelona, iar clubul este curatel si cu sunet decent. Multe mojitos si planificari ale noptii de sambata (pe care personal am vazut-o cea mai importanta de la Sonar) si intr-un final Helmut se apuca de pus muzica. Pe la ora 21.00 am plecat, insa petrecerea avea potential, mai ales datorita locatiei (la ora respectiva erau cam 20 de persoane).

Dupa o alergatura pentru a prinde Sonar bus-ul, ajungem la Sonar by Night, sambata seara, la fix pentru reprezentatia live a trupei Orbital din SonarClub. Se aude foarte tare, cu mult ecou, si pentru ca e hala, abia iti dai seama despre ce este vorba, mai ales daca esti pozitionat mai in spate. Live-ul este incheiat cu „Halcyon & On & On”, una din cele mai cunoscute piese a fratilor Hartnoll. Muzica este grea, incarcata, prinzi ritmul mai greu, insa o data ce l-ai prins, il tii strans. Nu l-am tinut prea strans, intrucat era prea cald. Jeff Mills la Sonar Pub este mai cult, foarte profund si serios, ca de fiecare data cand mixeaza la un festival mare. Pune minimal techno si dub, insa nu este deloc agresiv, ci mult mai conceptual si experimental. In marea alergatura si cautare a tripului muzical perfect, prindem o bucatica de Shed si o alta bucatica de Marcel Dettman (label-ul Ostgut Ton nu este premiat de catre RA pe degeaba, caci muzica chiar e foarte buna – techno experimental dar ritmat si bun de dans). Mai dam o fuga pe la Sonar Club, unde prindem cam un sfert de ceas de Moderat – recomand party-ul The Mission de la Arenele Romane). Asa cum era de banuit, Sonar Pub este locul in care se inchide festivalul; anul acesta, sarcina i-a revenit americanului Carl Craig. Un set de aproximativ doua ore, in care Carl a combinat multe stiluri si multe piese (s-a auzit la un moment dat chiar si Chase-ul lui Moroder); este serios si nu are in fata sa decat un laptop, doua cdj-uri si un mixer. Incheie cu o piesa in care se aude „It’s not over”, arunca CD-ul si pleaca, dupa care revine pentru a-si strange sculele. Ma uit in jurul meu dupa friendly faces, insa parca sunt la un freak show, un fel de gradina zoologica, in care termenul normalitate are un sens usor diferit decat acasa.

O petrecere ce mi-a placut foarte mult a fost duminica, 21 iunie, pe acoperisul hotelului Diagonal, cu Alex Under, Ramset, AFFKT live!, Andrew Grant, Imek, Xpansul, Danny Fiddo, Ronro, Damián Schwartz, Kasper, Mathias Kaden, From Karaoke To Stardom, Samuel Knob, Jonas Kopp si Tadeo. Ajungem dupa amiaza, iar la 9 seara totul se termina. La receptia hotelului suntem intampinati de Alex Under, iar pe acoperis este plin si dansezi in fata unui oras intreg, care chiar nu doarme vara absolut deloc.

Barcelona by day versus Barcelona by night

Unul din cele mai frumoase orase europene, Barcelona are doua vieti complet diferite, paralele si echidistante, ca in matematica. Ziua turistii de toate natiile merg la plaja sau la petreceri, terasele sunt pline, poti vizita o multime de cladiri istorice, muzee, sau te poti relaxa in parcuri pline de verdeata (unde nu-ti spune nimeni ca nu ai voie sa calci pe iarba). Noaptea orasul se transforma; gasesti orice, iar unul din cele mai vizitate si cunoscute bulevarde, La Rambla, devine un fel de balci. Pentru ca dupa 12 noaptea nu se mai poate vinde alcool in supermarket-uri, pakistanezii, indienii, marocanii vand bere locala la un euro. Nu are un gust prea bun, insa de sete bei si asa. Stradutele sunt pline de traficanti si prostituate, iar daca nu esti atent, iti sare portofelul din buzunar si iti dai seama de asta dupa o ora.

Aflam de la un pakistanez ca, intr-un fel, Barcelona este un miraj. Este greu sa te descurci, mai ales daca esti imigrant. Personajul respectiv cumpara berea cu 50 de centi si o vinde cu un euro; in sezon vinde peste 100 de beri pe zi, imparte chiria cu alti confrati si spera sa prinda acte pentru sedere legala. In situatia lui sunt sute de imigranti, poate chiar mii.

Daca stai ca simplu observator, vezi cum orasul isi schimba infatisarea, populatia, culorile, vibe-ul, totul, de la zi la noapte si invers. Localnicii se cam incapataneaza sa nu invete limba engleza, vorbind cataluneza sau basca (un dialect usor diferit fata de cel spaniol).

Chiar daca la prima vedere o excursie la Barcelona poate parea scump, daca stii cum sa mergi poti iesi foarte ieftin; chiar la fel de ieftin ca un periplu pe litoralul romanesc.

Poze:

Sonar By Day - Ziua 1

Minimal Nation @ Club Nitza (Barcelona): Robert Hood, Ben Clock, James Ruskin, Detroit Grand Pubahs

Sonar By Day - Ziua 2

Sonar By Night - Ziua 2

Barraca Music & Net28 Showcase @ Hotel Diagonal, Barcelona

Grace Jones Live @ Sonar 2009:

Orbital Live @ Sonar 2009:

Richie Hawtin Live @ Sonar 2009:

Carl Craig Live @ Sonar 2009: