Cronica filmului 'The Pursuit of Happyness'

Rar mi se intampla sa vad un film bun. Dar se pare ca de data asta, am avut mare noroc cu In cautarea fericirii, sau mai bine zis The Pursuit of Happiness. E genul de film cu morala, genul de film pe care daca l-ai vazut seara nu mai poti dormi toata noaptea gandindu-te la el. Genul de film care de cele mai multe ori te intristeaza, dar nu pentru ca e o melodrama siropoasa, ci pentru ca iti deschide putin ochii si te face sa-ti analizezi viata.

De fiecare data cand vezi un asemenea film, incepi sa-ti pui, neintentionat, intrebari despre tine. Despre persoana ta, despre aspiratiile tale, despre felul cum iti percepi viata....Si totusi ce are filmul asta atat de special, de il ridic in slavi cu atata ardoare? Hai sa vedem ce se intampla.

In Cautarea Fericirii e un film regizat de Gabriele Mucciono, cunoscut si pentru filmul The Last Kiss. Distributia e, la prima vedere, oarecum surprinzatoare mai ales in ceea ce il priveste pe protagonist. Personajul principal e interpretat exceptional de Will Smith. Desi poate fi numit un adevarat actor de comedii, de data aceasta, Will Smith a rupt gura targului si ne-a dovedit noua, tuturor, cat si sie insusi, ca poate juca si in drame.

Chris Gardner (Will Smith) e un barbat casatorit si are un fiu de 5 ani. Dar acest lucru e prea putin pentru a supravietui. Traieste intr-un cartier marginas, si incearca sa-si intretina familia fiind agent de vanzari. Dupa cum era de asteptat, banii nu ajung nicodata, sotia lui trebuie sa isi mai ia o tura in plus la serviciu, si pentru ca e intotdeauna nemultumita de nerealizarile sotului ei, decide sa il paraseasca.

Chris ramane cu fiul lui si dupa putin timp sunt dati afara din apartamentul in care stateau pentru ca nu platisera chiria. Chris e un om al idealurilor, care incearca sa tinteasca sus, care are ambitie, dar care pana acum nu a avut destul noroc. Incearca din toate puterile sa intre la o bursa de valori, pentru ca incepe sa creada cu ardoare ca asta i s-ar potrivi cu adevarat. Din pacate, nu are niciun fel de studii superioare si totul pare sa fie doar un ideal de neindeplinit.

Totusi, intamplator ajunge sa faca un curs de formare la acea bursa de valori. Din pacate, cursul nu e platit si nici nu ii se asigura faptul ca dupa terminarea lui va fi angajat. Dar totusi Chris accepta sa mearga 6 luni la curs zi de zi, in speranta ca va reusi sa se faca remarcat. Chris si fiul lui trec in cele 6 luni prin cele mai mari umiliri. Ajung si sa doarma in adaposturi pentru oamenii strazi sau in statii de metrou. Totusi, Chris invata in cele 6 luni cu ambitie si incearca sa faca tot posibilul ca fiul sau sa nu sufere. In ciuda tuturor problemelor, el ramane tatal devotat si iubitor.

Chris ajunge si la finalul cursului si, prin perseverenta de care a dat dovada reuseste sa primeasca o slujba la bursa de valori. Totul se schimba de aici. Problemele financiare vor disparea, Chris va avea siguranta zilei de maine, pentru el si pentru fiul sau.

E un film, care, dupa cum am spus si in introducere te intristeaza. Dar cu toate ca e un film trist, e un film bun, chiar foarte bun. Pe o scala de la 1 la 10, 10 fiind cea mai mare nota, i-as da cel putin 9.50; chiar merita vazut. Si pentru faptul ca pentru aproape 2 ore te mai scoate din cotidian si iti arata viata cu alti ochi. Fiecare are fericirea lui undeva... trebuie doar sa stii ce cauti si sa faci tot posibilul sa obtii.