Comunitatea EMO - Moft sau normalitate?

Romania este o tara a contradictiilor. Iesim in evidenta adesea prin extreme, cum ar fi rromii care cersesc si oamenii saraci, sau prin opulenta pe care o putem vedea pe strazile din Bucuresti sau din alte orase. Categoria de mijloc nu prea este bagata in seama.

In timp ce jurnalele de televiziune sunt pline de stiri cu copii care sunt batuti de parinti, tinuti in lanturi sau care traiesc intr-o saracie lucie, alti adolescenti traiesc intr-o lume a lor.

"Emo" este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca "filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel" sau a unor versuri "ce deprima" (in cazul altora).

Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi "emo" ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.
Curentul emo este uneori identificat cu o anumita moda.

Termenul "emo" e deseori asociat stereotipic cu blugi stramti, breton lung intins pe o parte a fetei sau peste unul sau chiar amandoi ochii, drept, negru inchis la culoare, tricouri stramte, care de obicei au inscriptionate pe ele numele unor trupe de rock, curele cu tinte cu catarame, tenisi de panza in genul conversi all stars, adidasi de skater sau alti papuci negri (in general vechi, ponositi) si grosi, ochelari cu rama neagra groasa eventual si o geanta lunga tip postas.

Moda emo s-a schimbat in timp

Trendul initial prevedea par simplu, fara carare, pulovere stramte, camasi si geci. Aceasta moda a fost uneori caracterizata ca fiind un simplu moft, un capriciu.

Recent, trendul emo este asociat cu un stereotip ce consta in a fi emotional, sensibil, timid, introvertit, anxios. Mai este asociat si cu stari de depresie, tendite de auto-provocare de rani, chiar si sinucidere.

De multe ori, aceste persoane au tendita sa se urasca, sa se considere inferioare celorlaltor persoane, sa fie extrem de aspre cu ele insele.

Acesta stare se manifesta in perioada adolescentei sau perioada critica, asa cum o denumesc specialistii, cand tinerii, incercand sa se regaseasca, au sansa sa se simta frustrati.

Intrebarea care imi vine automat in minte cand ii vad pe copii emo este: Ce probleme existentiale pot sa aiba ei la varsta asta? Poate este de vina incalzirea globala sau poate faptul ca parintii muncesc mult si nu au timp sa le acorde atentie si atunci se "arunca" intr-o stare emo.

Copiii emo ii poti intalni in Bucuresti pe strada, in metrou sau in "locatiile lor". In fiecare miercuri seara acestia se reunesc in clubul B52 pentru a fi impreuna.

In restul timpului locul lor de intalnire este de obicei in centrul vechi al Capitalei si la Universitate.

Oare problemele pe care le aveau parintii nostri le dadea si lor dreptul sa devina emo? E de vina internetul, ritmul alert al dezvoltarii tehnologiei pentru soarta acestor copii?

Sau sunt de vina parintii care "uita" sau nu pot comunica cu odraslele lor?

Copii emo au un dictionar specific pe care doar ei il inteleg adesea

Muzica prin care acest val de adolescenti "batuti de soarta" se manifesta este caracterizata de versuri emotive, smiorcaite, si redundante.

Odata cu muzica a aparut si un anumit val de pseudo-literatura, ce copiaza versurile muzicale si se auto-proclama poezie ori proza.

Ziare.com