Pentru ca multi ii duc dorul DJ-ului si producatorului Luciano, am adunat cateva idei, replici si ganduri de-ale artistului, atat din interviul pentru Beat Factor din toamna anului trecut, cat si din interviul acordat lui Vania, cu ocazia primei sale vizite in Romania, in clubul Escape din Bucuresti.

Lucien Nicolet a trait o buna bucata de timp in Chile, insa se simte strans legat si de Elvetia, tara in care s-a nascut. Mixeaza de prin 93, incepand cu party-uri mici in Santiago, Chile. In 1997 s-a apucat de produs si muzica electronica.

Eforturile sale de producator s-au concretizat intr-o casa de discuri proprie, faimoasa astazi pentru release-urile de succes.

Pe langa artist, Luciano este si tatal a doi copii. Este insa un artist imprevizibil - mereu te poti astepta de la orice atunci cand este la pupitru. Fie ca pune minimal, techno, groovy tech-house, combinatii inedite cu sample-uri din piese vechi, traditionale, accapella, Luciano stie sa faca un public sa danseze. Sambata, 7 iulie, va putea fi vazut in Bucuresti, intr-un back 2 back special cu Ricardo Villalobos.

Vania: Ibiza, Berlin sau Londra?

Luciano: Fiecare are ceva special, dar in momentul de fata Berlinul este cel mai apropiat mie, pentru ca sunt multi producatori si DJ-i de muzica electronica. Berlinul este in avangarda in acest moment.

Beat Factor: Ai inceput sa pui muzica pe la 16 ani...

Luciano: Saisprezece ani, da. Trebuia sa fiu ascuns in club, pentru ca atunci cand venea politia sa nu ma gaseasca, deoarece nu aveam varsta la care sa fiu in club. Asa ca ma ascundeam pe la zona VIP sau pe la backstage, asa ca politia nu ma gasea. Dar eu deja puneam muzica in perioada aceea..Am cantat si la chitara. Am inceput intr-o trupa, era misto, aveam 14 ani. Mai cant si acum la chitara, nu atat de mult dar mai cant.

Vania: Cum e scena din Chile. Spuneai ca Chile e foarte izolat.

Luciano: Da, Chile e foarte izolat, dar scena a fost foarte buna intre 93 si 99. Din punct de vedere muzical era o calitate foarte buna. Apoi mai multi DJ argentinieni de progressive si trance au inceput sa organizeze petreceri si au stricat toata muzica si au futut toata scena, asa ca incepand cu 2000 s-a schimbat complet. Asta pentru ca atunci cand ai acces prima oara la muzica electronica, e mult mai atractiva si mai usor de acceptat muzica trance si muzica progressive.

Vania: Cand te-ai hotarat sa-ti creezi propria casa de discuri?

Luciano: Cadenza s-a nascut pentru ca am facut o piesa pentru Zip [managerul de la Perlon], care insa a decis ca nu se incadreaza in viziunea Perlon, asa ca am facut pentru el alte piese impreuna cu Matthew Jonson [Perl 32, Alpine Rocket]. Dar cum mie imi placea foarte mult piesa am hotarat sa creez propria casa de discuri prin care sa o lansez. Am inceput Cadenza cu sora mea, ea e in Chile, si apoi am avut primul release cu Quenum. Tot atunci Serafin lucra cu noi, si am avut apoi release-uri impreuna, aducea muzica buna.

Vania: Tu cum iti conduci casa de discuri?

Luciano: N-o prea conduc de fapt. [rasete]. Nu sunt un foarte bun organizator, sunt un mare haos, eu sunt muzician, ma ocup de muzica exclusiv. Intentia mea nu era sa creez o casa de discuri, ci sa am unde sa-mi promovez muzica. Dar cum Orange Mistake s-a vandut foarte bine, iar Cadenza a tot crescut, suntem acum cinci oameni care ne ocupam de ea.

Luciano pentru Beat Factor: Lucrez cu oameni acum. Am o persoana care are grija de booking-urile mele, un agent de booking practic; am o alta persoana care are grija de party-uri, eu am grija de muzica. Stiu ce release-uri vor urma la label, ascult si muzica primita

Vania: Dar ce inseamna exact sa ai o casa de discuri. Voi doar creati piesele sau le si finalizati si inregistrati pe disc? Adica aveti echipamente de inregistrare?

Luciano: Nu. Noi doar compunem piesele si le trimitem unei companii care se ocupa de mastering si de inregistrare.


Beat Factor: Ce te inspira atunci cand produci muzica?

Luciano: Orice! Lumea, natura, copiii mei, totul. Ascult tot felul de muzica, aproape orice. Incepand cu muzica africana, sud-americana, irlandeza, romaneasca. Imi gasesc inspiratie in diferite tipuri de muzica.

Vania: Care dintre piesele tale iti sunt cele mai apropiate?

Luciano: Piesa preferata nu a a fost niciodata lansata si a constituit primul meu mare pas in productia muzicala.

Vania: Mentioneaza cateva dintre numele din scena mare care iti plac in mod deosebit.

Luciano: Imi plac foarte mult Jamie Lidell, care este absolut extraordinar live si Isolee. Manu Chao este foarte apropiat de radacinile mele sud-americane si mi se pare ca a reusit sa aduca mereu ceva nou in muzica. De asemenea am fost la un concert unde erau invitati Franz Ferdinand, 50 Cent si multi altii. Nici unii nu m-au impresionat, dar la un moment dat au intrat pe scena The White Stripes, un tip si-o tipa cu tobe si o chitara, simplitate si o energie extraordinara. Au ridicat publicul in picioare. Extraordinari.

Vania: Esti catalogat ca minimalist. Cum ti-ai descrie stilul pe care-l abordezi atat in seturi cat si ca producator?

Luciano: Noi (n.r.: probabil face referire si la Thomas Melchior, impreuna cu care a fost intervievat) nu ne descriem stilul ca minimal, desi unele piese sunt. Orange Mistake de exemplu nu e clar minimal. Noi doar incercam sa scoatem din piese elementele de umplutura, care nu-si au rostul in constructia ritmului. Daca reusesti sa folosesti multe elemente care fiecare sa-si gaseasca locul lui e foarte bine. Daca nu, mai bine folosesti putine sunete care sa se inchege cat mai bine.

Beat Factor: Ce este prioritar pentru tine, sa pui muzica sau sa produci muzica?

Luciano: Ca DJ imi castig existenta, imi place foarte mult asta, dar este un soi diferit de job. Ca DJ trebuie sa fii foarte social; sa le zambesti oamenilor, sa aplauzi. Insa sa faci muzica e un lucru care te izoleaza, e mai idealistic; e mai mult ca o stare sufleteasca. Si pentru mine, mai important este sa fac muzica, asta ma motiveaza.