Multi vorbesc despre Ricardo Villalobos ca despre un zeu al muzicii electronice. Cu toate acestea, el nu se vrea a fi un superstar, aratand o modestie necaracteristica unei persoane care a ajuns sa guste din vraja succesului. Iata un interviu oferit de clubul Fabric din Londra cu si despre Ricardo Vilallobos.

Villalobos da interviuri destul de rar, si mai rar, vorbeste despre crezul sau artistic. Nu are un site propriu, desi biografia si discografia lui pot fi gasite pe mai multe site-uri ale caselor de discuri cu care a lucrat. Cine a trait cel putin o data experienta villalobos-iana si a fost atent la muzica pe care o pune artistul, poate considera ca si-a imbogatit cultura muzicala. Pentru ca Villalobos inseamna nu doar muzica electronica, ci si influente vechi, clasice, tipice pentru anumite culturi si popoare.

S-a nascut in Chile pe 6 august 1970, insa de la varsta de 10 ani s-a mutat la mama sa, in Germania. Desi a lasat in urma multi titani ai muzicii chiliene, Villalobos declara ca a fost intr-un fel norocos ca a ajuns in Germani, pentru ca acolo avea sa descopere moduri aleternative ale vietii. Tot de la 10 ani incepe sa manifeste un interes pentru muzica africana, samba si ritmurile sud americane; de aici se naste dragostea pentru percutie.

Asculta Ricardo Villalobos - Live @ Fabric Londra (Iulie 07)

Inceputuri

Am inceput sa cant la conga (baterie cubaneza, de origine africana) si bongos (instrument de percutie de origine sud americana); pe atunci ascultam muzica sud americana si multe percutii. Intr-un fel, muzica electronica pe care dansam astazi este similara cu percutiile africane si sud americane. Este la fel ca si in muzica techno: vrei sa te pierzi pe ringul de dans, sa uiti de griji. Asa ca a venit ca un lucru natural, sa trec de la muzica acustica cu percutii la muzica techno cu percutii. Bineinteles ca astazi, toate cunostintele mele legate de percutie le aplic in muzica electronica. Eram doar un pusti pe atunci, care cauta mereu ceva care sa-I arate ce ii face pe oameni sa danseze. Asta m-a fascinat intotdeauna. Ca muzician, cauti asta toata viata ta. Eu unul sunt intr-o continua cautare a unui adevar despre ringul de dans - de ce danseaza lumea, care este secretul.

Villalobos s-a nascut dintr-un tata chilean si o mama ce avea atat origine germana, cat si italiana. Partea muzicala a lui Ricardo ii revine tatalui sau, unul din continuitorii familiei Parra si Villalobos. Artistul glumeste spunand ca s-a nascut cu exact 25 de ani in urma atacului cu bomba de la Hiroshima; chiar in aceeasi ora.

A facut scoala in Germania, insa recunoaste ca nu i-a placut foarte mult. A facut parte din mai multe trupe in scoala, insa cu siguranta muzica electronica i-a intrat in sange cu Depeche Mode. Pentru mine, Depeche Mode era atunci ca trupa Beattles in anii 80, doar ca aveau instrumente electronice. Daniel Miller (n.r.: fondatorul label-ului Mute Records) facea si el muzica techno la inceputul anilor 80, asa ca i-a lansat pe cei de la Depeche Mode la Mute. De la dragostea pentru muzica electronica pana la organizarea de rave-uri ilegale nu a fost decat un pas; pas pe care Villalobos l-a urmat ca pe ceva firesc, natural. La aceste petreceri a avut ocazia sa cunoasca persoane care ulterior aveau sa-i schimbe viata. Dupa 98, totul s-a transformat intr-o cariera pentru mine. Trebuie sa traiesc, trebuie sa muncesc si mai mult. Mi-a trebuit in jur de zece ani de cand am luat primii bani pe un gig sa realizez ca as putea trai din asta, ca acesta este echilibrul vietii mele, ca pentru asta traiesc.

Intrebat daca are vreo legatura cu arta vizuala, Villalobos raspunde printr-o gluma, oferind exemplu site-ul ricardovillalobos.com. Tipul asta care are acelasi nume ca si al meu este artist vizual si mai si gateste. Multi cred ca sunt eu, oferind pe site sfaturi de viata si retete culinare intalnesc mereu oameni care vin si imi spun oh, reteta aceea culinara a fost foarte utila!. Uneori ii las sa creada ca sunt eu, pentru ca, din fericire, tipul pare sa fie foarte de treaba, asa ca este o buna metoda de promovare pentru mine!, rade Ricardo.


Productie muzicala

Mereu inovator, Ricardo Villalobos stie cum sa faca dintr-o piesa simpla un remix foarte bun. A debutat ca producator in 1992, la casa de discuri Overdrive. Insa niciodata nu a fost p[rea confortabil cu ideea de a detine propria casa de discuri, pentru ca in aceasta industrie, tot timpul este cineva care are de pierdut. Insa, spre deosebire de CD-uri, vinylurile raman marea pasiune a lui Ricardo. Un CD zgariat nu mai e bun de nimic, spre deosebire de un vinil, pe care poti sa-l zgarii, insa tot mai rezista. Care este perceptia lui despre propria muzica?

Incerc intotdeauna sa fac muzica astfel incat sa sune bine; sa te impresioneze prin sound, si mai ales prin frecventele la care a fost inregistrata piesa respectiva. Este intotdeauna o viziune a clubului de viitor.

Nu la mult timp dupa ce incepe sa se dezvolte din punct de vedere muzical, apare primul sau release oficial, la defunctul label Placid Flavour, fondat in 1993; astfel iese la iveala Sinus Poetry, un EP ce contine patru piese. In cativa ani, productiile incep sa curga lant, la case de discuri renumite pentru sound-ul techno si house unic si inovator: Playhouse, Frisbee Tracks, Lo-Fi Stereo, Perlon, Cadenza. Pe langa productiile originale, Villalobos lucreaza in paralel si la remixuri, cu aceeasi sarguinta, in ciuda faptului ca uraste total ideea de remixuri; transforma complet un original mix intr-o piesa pe care lipeste touch-ul villalobos-ian.

Atunci cand fac muzica, visez la un club alb cu un sunet impecabil, cu mirosuri dragute si aer curat, unde lumea se intalneste nu neaparat noaptea pentru a bea alcool sau a lua drogurici doar sa se bucure de muzica. Asta iti poate da atata energie, asa cum ma simt eu in clubul Fabric.

DJ-ul

Imi place la nebunie sa fiu DJ, si fac asta nu neaparat ca pe un hobby, ci si ca pe un lucru voluntar. Imi place sa fac lumea sa danseze. Insa urasc atunci cand lumea te iubeste pentru nimic, cand totul e doar publicitate exagerata; chiar daca nu a auzit nimeni de tine, chiar daca nu a auzit nicio piesa de-a ta. Lumea este devotata, insa nu se concentreaza asupra muzicii, e vorba doar de aceasta exagerare. Nu imi place asta; si nu imi place atunci cand un lcub ma invita sa pun muzica, si nu are ce sa faca cu mine si cu muzica mea. Dar aproape de fiecare data, iubesc sa mixez si devin dedicat. Villalobos a fost de cateva ori in Romania deja, atat in Bucuresti, cat si la mare. Intr-o seara calduroasa de martie, in centrul Bucurestiului, un DJ a dat un nou sens termenului clubbing romanesc. Cine nu stia despre ce este vorba, vedea pe langa Perla afise cu conturul unui om si o esarfa alba infasurata in jurul gatului; un artwork simplu, minimalist, care iti starnea curiozitatea, artwork facut de baietii de la SKVJS crew. Citeai mai jos: Ricardo Villalobos, Studio Martin, Raresh, Sunrise. Astazi, toate aceste patru nume sunt nu doar cunoscute scenei de club din Romania, cat de-a dreptul devorate.

Intotdeauna am mixat cam la fel. Nu sar la pupitru, nu tip sau alte lucruri de genul acesta; nu sunt genul. Trebuie sa te concentrezi, dar totodata trebuie sa isi insusesti starea publicului, asta e foarte important. E bine sa fii relaxat, iar asta inseamna ca pe langa ceea ce asteapta publicul, poti sa mai strecori si lucruri mai abstracte. Cu totii au un stil propriu, iar acesta este al meu.

Omul in viitor

In foarte scurt timp, Ricardo va fi tata, iar asta ii va schimba complet perceptia asupra lumii. Vede nasterea unui copil ca pe o responsabilitate si ca pe o solutie de a nu mai merge la party-uri atat de mult. Asta da un alt sens vietii tale. In viitor, va face muzica in continuarea. Copilul va aparea la sfarsitul lunii august, si cred ca asta imi va schimba viata complet. Asta este ceea ce vreau; Trebuie sa ai un motiv pentru a veni acasa, si de asta am eu nevoie acum. Vreau sa-mi structurez viata intr-un mod normal, dar asta nu inseamna ca nu voi mai merge la petreceri nebune si nu voi mai fi eu asta nu va disparea niciodata. Am nevoie de ceva care sa ma aduca cu picioarele pe pamant, sa am o viata normala. Si sa ai un copil este cel mai frumos lucru din lume.

Credits @ Photos: Fabric London