Hooverphonic inseamna Geike Arnaert (vocal), Raymond Geerts (chitara) si Alex Callier (bass si clapa). Chitaristul si compozitorul Hooverphonic Alex Callier a vorbit despre intoarcerea la radacinile muzicale ale trupei, despre show-ul aniversar Hooverphonic si despre sound-ul noului album al trupei.

Trupa belgiana Hooverphonic s-a format in 1995. Initial caracterizati drept un grup trip-hop, si-au extins repede stilul spre un punct in care nu au mai putut fi inclusi intr-un anumit gen muzical.

Numele original era cel de Hoover, insa a fost schimbat in Hooverphonic, dupa ce au descoperit ca existau trupe ce foloseau aceiasi denumire.

Membrii originali ai trupei erau: Liesje Sadonius (voce), claparul Frank Duchene, basistul/ programatorul Alex Callier si chitaristul Raymond Geerts.

Best Music: Zilele acestea Hooverphonic e intr-un turneu de club si canta discul de debut A New Stereophonic Sound Spectacular. Albumul a iesit acum 10 ani, spune-mi acest set de concerte e un fel de celebrare pentru voi?

Alex Callier: Da, este. Primul album a iesit in 1996 si Geike vocalista noastra ni s-a alaturat in 97.

Am plecat atunci intr-un turneu prin State si am cantat A New Stereophonic, asa ca a cantat primul album din primul an in care ni s-a alaturat.

Reinterpretarea acestul disc a fost ca o scoala pentru noi. Primul show electronic pe care l-am facut a mers doar 6 luni, asa incat nu multi fani au avut sansa sa-l vada.

Ne-am gandit sa-l refacem, ca un fel de spectacol aniversar, la 10 ani de la aparitia discului si la 10 ani de cand Geike e alaturi de noi.

Best Music: Cum v-ati simtit sa cantati primele voastre cantece?

Alex Callier: Sincer sa fiu, e chiar amuzant. Inceputurile au fost ciudate pentru ca de-a lungul anilor am inceput sa cantam live, cu trupa, aveam tobosar, eram 6 pe scena. E un show misterios a la David Lynch, la inceput era bizar, acum chiar imi place.

Ne arata de unde venim, cat de departe am ajuns, unde e acum publicul nostru. Venim cu un background foarte indie, foarte alternative, si am ajuns din ce in ce mai populari in tara noastra iar publicul nostru a devenit din ce in ce mai numeros si mai divers.

Am vrut sa cantam acest disc pentru ca e foarte electronic, si dupa ceasta vara vom lansa in Belgia un nou album. E amuzat sa vezi ce fel de contrast e intre noul material si cel vechi.

Best Music: E mare diferenta intre cele doua albume?

Alex Callier: Da, e o mare diferenta pentru ca noul disc e complet live sase oameni in studio au incercat sa creeze un vibe cool, dar cantand numai live; e foarte direct.

Nu va faceti griji nu e totusi pur si simplu rocknroll . Are atmosfera, e viby. Este un disc live, analogic, fara computere, fara sectiune de coarde sau mari orchestre. E un album care se intoarce la radacinile muzicii.



Best Music: Pentru mine astea sunt vesti bune, dar nu multi artisti merg in aceasta directie. Odata ce-au inceput cu electro, nu se intorc la instrumentele traditionale.

Alex Callier: Am fost foarte aproap intotdeauna de muzica psihedelica a anilor 60. Am fost fan Pink Floyd, Pink Floydul din prima perioada cu Syd Barret. Mi-au placut chestiile gen The Byrds sau Crosby Stills & Nash oamenii acestia au aratat ca poti crea un vibe cu adevarat cool si atmosfera foarte vizualadoar cu instrumente traditionale.

Dupa 10 ani am simtit ca e cazul sa ma intorc la radacinile mele muzicale. Sa ma intorc la trupele pe care le-am iubit in copilarie, a fost foarte natural pentru mine.

Sunt putin plictisit de muzica electronica, nu mai exista multe trupe electronice interesante astazi, poate doar doau trei mi-a placut ultimul disc The Knife.

La fel s-a intamplat si cu orchestrele. Mi-a placut sa lucrez cu orchestra, am facut trei albume. Simti la un moment dat ca trebuie sa mergi mai departe, sa evoluezi. Evolutia e foarte importanta intr-o trupa.

Unul din lucrurile pe care ni le-a aratat Beatles a fost evolutia. Daca te uiti la primul lor album, la ultimul, la ce-au facut in zece ani, vei vedea lucruri foarte diferite. Asta e ceva ce apreciez foarte mult la o trupa, si incerc sa fac la fel, sa nu repet ceea ce am facut deja. Una din cele mai mari temeri ale mele este ca intr-o zi voi inregistra un album pe care l-am mai facut inainte, si chiar as ura asta.

Best Music: Dar aici mai e un aspect daca ai succes intr-o directie muzica, de ce nu ai merge mai departe in aceeasi directie?

Alex Callier: Pentru ca sunt incapatanat. Pentru ca, sincer sa fiu, nu ma gandesc prea mult la succes. Cred ca, de la un anumit moment dat incolo, trebuie sa lasi asta deoparte.

Cand faci un disc sa-ti placa si tie, sa te bucure si pe tine si crezi ca e cool. Daca creezi ceva ce-ti place, cu siguranta va face placere si altora.

Cred ca daca te lasi ghidat dupa ceea ce va crede publicul despre tine, nu functionezi bine.

Esti artist, muzician, asa ca trebuie sa urmezi calea pe care crezi tu ca trebuie sa mergi, iar acesta cale, in cele mai multe cazuri nu are nimic de a face cu directia pe care ti-ar impune-o casa de discuri. Pe termen lungi iubitorii de muzica vor aprecia asta.

Best Music: Sunteti tot la Sony Music?

Alex Callier: Nu, i-am parasit anul trecut. Ma saturasem. Sincer sa fiu, eram semnati la Sony de 10 ani si ne-au sprijinit intotdeauna. Au facut cateva greseli, dar pe termen lung nu aveam de ce sa ne plangem.

Apoi Sony a fuzionat cu BMG si toti oamenii cu care am lucrat in acest timp au plecat. Au fost concediati sau au plecat pur si simplu, asa incat am ramas cu o companie in care nu stiam pe nimeni. Si, la un moment dat, din cauza fuziunilor, a marilor companii, toate sub-labelurile au disparut.

In anii 90, cand eram semnati cu Sony, am fi fost sub contract Epic in America, Columbia in Franta. Am avut intotdeauna contracte cu sub-labeluri, am crezut ca o casa de discuri mai mica ni se potriveste mai bine. In Italia si Franta aveam contract cu sub-labeluri pt ca erau foarte implicate in ceea ce fac si lucrau la discurile noastre. Aveam succes in acele tari.

Asa incat mi-a placut sa lucrez cu case de productie mai mici independente ce faceau parte dintr-o companie mare.

Odata cu fuziunile, cei mici au disparut, si ne-am trezit dintr-o data semnati cu Sony Italia, cu Sony Franta, Erau 80 de trupe franceze la Sony Franta, care, normal, aveau prioritate, pentru ca scena locala e importanta in Franta. Ne-am simtit parasiti in desert, nu eram foarte in largul nostru in acel mediu. Am vrut sa mergem spre o casa de discuri mai indie, care e mai mica.

Best Music: Aveti acum o casa de discuri ce va produce noul disc?

Alex Callier: Nu, il producem singuri, si asta e toata treaba. Ne-am permis luxul, pentru ca suntem populari si pentru ca vindem inca destule discuri, sa producem noi discul, sa inregistram noi, sa facem totul.

Nu va faceti griji, stim ceea ce facem. Nu am spus pur si simplu fuck you fara sa avem un plan. Avem un plan, vrem sa controlam mai bine ceea ce facem, vrem sa avem libertate artistica. De aceea am plecat de la o casa mare de discuri si sa devenim mai indie.

Best Music: Aveti un titlu pentru noul disc?

Alex Callier: Da, avem, dar nu-ti voi spune nimic.

Best Music: Bun, dar poti sa-mi spui cel putin daca veti canta ceva de pe noul material la Bucuresti

Alex Callier: Cu siguranta vom canta o piesa noua, nu sunt sigur, poate vom canta inca una, nu sunt sigur. Depinde, din cauza turneului pe care-l facem acum nu avem destul timp sa repetam. Cu siguranta facem o piesa noua, intitulata Expedition Impossible, e destul de rocknroll si foarte neHooverphonic.

Best Music: Spune-mi daca America e greu de cucerit cu muzica voastra? Sunteti populari in Europa mai ales, nu stiu daca ati avut succes in America.

Alex Callier: Ce inseamna succes in America? Daca vorbim de vanzari, am vandut destul de multe discuri pentru noi. Sa vinzi 50.000 de exemplare dintr-un album e mult pentru noi, dar dupa alte standarde, nu inseamna nimic.

Totul e foarte relativ. Suntem foarte cult in SUA, vin oameni la concerte, intra pe site-ul nostru, suntem, pentru americani, o trupa cult. Primul nostru disc s-a vandut in peste 125.000 de exemplare acolo iar urmatoarele intre 50 si 75 de mii. E o baza solida. America e mare, daca vrei sa fii popular trebuie sa faci hip-hop, r&b sau country, ceea ce noi nu cantam.

Pe de alta parte, au o scena underground foarte cool, si acolo suntem noi, pentru americani. In Belgia suntem foarte populari, avem un public mare, iar in America sau in alte tari suntem foarte independenti si foarte alternativi.

Best Music: Multe din piesele voastre pot fi auzite in filme, dar, din cate stiu eu, nu ati facut niciodata o intreaga coloana sonora de film, spune-mi daca gresesc.

Alex Callier: Am scris odata un soundtrack pentru un film belgian, era o productie low budget, si odata am facut muzica unei piese de teatru. Dar nu am suficient timp sa fac asta, e foarte consumatoare de timp scrierea muzicii pentru un film.

Iar eu sunt destul de lenes, imi place sa stau pe canapea sa ma uit la televizor, la filme, cu o ceasca de ceai.

E adevarat, daca scrii muzica pentru un film poti sa termini in, sa zicem, 4-6 saptamani. Intr-un an ai putea face fara probleme cinci coloane sonore. Eu scriu muzica foarte vizuala si de atmosfera.

Pot sa scriu muzica in functie de starea pe care-o am. Daca compui muzica de film inseamna ca, desi esti trist, trebuie sa faci o melodie vesela. Trebuie, adica, sa fii complet deconectat de propriile emotii, sa intri in starile altcuiva regizorul in acest caz.

Muzicienii pop sunt foarte egocentrici, e totul despre ei, despre ceea ce ei simt, ceea ce vor ei sa faca. Iar cand lucrezi la un film e diferit, regizorul e regele.

Cand vrei sa controlezi totul nu e usor, tu scrii ceva, iti inchipui cum va fi mixat in film, vezi filmul si-ti dai seama ca e atat de inceata muzica incat deabia o auzi si esti complet frustrat. Pe de alta parte, nu ma intelege gresit, imi place s-o fac, imi place sa scriu muzica de film.

Best Music: Pentru ce film ti-ar fi placut sa scrii muzica, si nu ai facut-o inca?

Alex Callier: Oh, pentru orice a facut Tim Burton. Sunt un mare fan Tim Burton, cred ca e unul din marii regizori din ultimii 20 de ani. Imi place ceea ce face el, e ca o poveste, foarte suprarealist, si in acelasi timp poate fi foarte amuzant, imi place combinatia asta.

El a facut Charlie and The Chocolate Factory arata si suna fantastic si chiar functioneaza pentru mine. Stiu ca multi sunt conservatori si spun ca originalul era mult mai bun, dar eu cred ca ar trebui sa te deconectezi de la original, sa intri in lumea acestui individ si sa-l lasi sa te ia in caltoria lui.

Best Music: O ultima intrebare acum. Veti canta pentru prima oara in Romania. La ce ar trebui sa se astepte publicul la show-ul vostru?

Alex Callier: Un show mare, in care cantam piese diferite de pe albume diferite. Vom canta toate hiturile, intr-un fel foarte rocknroll. Sunt 6 oameni care canta live, incepe foarte atmosferic si trecem incet inspre piese mai populare, si se sfarseste foarte rocknroll. E o calatorie completa. Asta e.

Photo Credits: Gie Knaeps