Despised Icon - Day Of Mourning
25 Septembrie 2009 | Epictet

Baietii de la Despised Icon revin cu un material nou intitulat “Day of mourning”- mai brutal, mai rapid si mai tehnic decat albumul anterior “The ills of modern man”.

Noua piese care te fac sa-ti misti fundul de pe scaun si sa faci un moshpit de unul singur in camera, sau in cel mai bun caz, cu inca cativa tovarasi.

Albumul incepe cu piesa “Les Temps Changent” (in traducere ar fi : timpurile se schimba).

Deja din secunda 25 incep breakdown-urile. Ai impresia ca Despised Icon canta chiar in fata ta.

Dupa o prima ascultare incep sa se remarce diferentele dintre Day of mourning si The ills of modern man.

Urmeaza piesa care da titlul albumului -Day of mourning.

http://www.rocktube.us/EtL3nPKCdLC/DESPISED_ICON___Day_Of_Mourning__New_Video_2009_.html

Ca sa-ti dai seama de ce sunt in stare baietii din Montreal, trebuie ascultata piesa MVP.

O demonstratie in forta in care riff-urile lui Eric Jarrin  care in combinatie cu bateria lui Alex Pelletier si cu vocalurile lui Alexandre Erian si a lui Steve Marois definesc aceasta masinarie de facut muzica extrema.

http://www.youtube.com/watch?v=2uEDrY2O1S4&feature=PlayList&p=E2D778E77F78DB61&playnext=1&playnext_from=PL&index=46

Daca iei toate riff-urile canadienilor si le demontezi, se poate observa ca toate sunt aproapte asemantoare, desi cand asculti o piesa in intregime nu prea realizezi lucrul acesta.

Aici intervine aceasta abilitatea de a pozitiona aceste riff-uri, de a le schimba ordinea astfel incat piesele sa nu devina monotone (sentiment pe care l-am avut cand am asculat The ills of modern man), plus adaugarea unor pasaje tehnice, gen breakdown-uri, bridge-uri etc . Aceste caracteristici se regasesc in “All for nothing”,”Eulogy”,”Made of glass”,”Black Lungs”,”Diva of Disgust” si in ”Entre et le bien et le mal” ).

O chestie interesanta este faptul ca nu mai apar “pig squeal-urile” - tipice pentru primele trei albume .

In ultima piesa se schimba tiparul.  Pot sa spun ca e prima data cand aud o piesa semnata Despised icon, care in proportie de 80% are un tempo scazut, majoritatea pieselor avand un tempo foarte ridicat.

Inceputul  piesei imi aminteste de “The ones we left behind” de la All shall perish.

Cam pe la minutul 2:33 se face trecerea la partea mai “metal”. Schimbarea tiparului are loc la tobe, la chitara si la vocal; apare un semi-breakdown. De remarcat este fapul ca tempo-ul ramane aproape constant..

Nu au lipsit nici pinch-urile caracteristice Despised Icon care, deasemenea se regasesc si pe albumele anterioare.

Gang vocals-urile au reprezentat si ele o caramida  la “constructia” acestui album, “construind” alaturi de cei de la D.I componentii unor formatii precum Beneath the massacre, Cryptopsy si Ion Dissonance.

Totusi, admir foarte mult tehnicitatea, viteza si precizia bateristului Alex Pelletier.

Baietii acestia, impreuna cu cei de la Animosity, All shall perish si Suicide Silence & Co. folosesc principiul yin si yang, adica imbina riff-urile rapide cu breakdown-urile, iesind un amestec care se numeste mai mult sau mai putin DEATHCORE!

Day of mourning este un album bine lucrat, bine structurat, care degaja o energie numai buna pentru un moshpit.

Asadar, pentru mine este clar: les temps changent pentru acesti baieti.

1. Les Temps Changent

2. Day of Mourning"  

3. MVP

4. All for Nothing

5. Eulogy

6. Made of Glass

7. Black Lungs

8. Diva of Disgust

9.  Entre Le Bien et Le Mal

10.Sleepless