IMS Ibiza 2011 - la puterea a patra

Beat Factor a ajuns, cu chiu-cu vai, si in Ibiza. Si nu oricum, ci ca delegat Burn Studios in cadrul celei de-a patra editii a evenimentului International Music Summit 2011.

IMS a sarbatorit in acest an cea de-a patra editie. Evenimentul consta intr-o serie de conferinte in timpul zilei si petreceri in timpul noptii. Este un eveniment pentru DJi si producatori, promoteri si patroni de cluburi, jurnalisti si manageri de case de discuri, agenti de booking sau orice alta persoana implicata in vreun fel in industrie, iar la polul opus, pentru petrecaretii cu statut de petrecareti (party-goer) si cei care au bani de cheltuit. Totul s-a intamplat intre 25 si 27 mai, cu o mica prelungire de doua seri in care au avut loc cateva party-uri.

Sora cu Mallorca, Ibiza este plina de turisti, pe timpul verii. Cam 50 de plaje, peste 550 de km patrati, peisaje desprinse din basme pe timpul zilei si din nuvele de-ale lui Welsh pe timpul noptii, o vegetatie saracacioasa dar bogata in palmieri cu aspect de ananas, pe Insula Alba (porecla data de arhitectura insulei) isi gaseste locul aproape oricine.

Revenind la scopul si durata vizitei, conferintele IMS din timpul zilei s-au desfasurat intr-un luxos hotel de 5 stele (ca mai putine nu sunt!), in cadrul carora au vorbit cat e ziua de lunga artisti, promoteri, manageri de label-uri, jurnalisti. Richie Hawtin a prezentat platforma Audiotool (software de productie muzicala online, prin care distanta fizica intre producatorii care lucreaza la acelasi proiect devine un simbol). Sasha si-a prezentat propriul imn al IMS 2011; intrucat nu a aparut inca pe net la ascultat, i-am facut o poza.

Pete Tong a fost omniprezent in toate cele trei zile, avans diverse sarcini: de la intervievator (al lui Paul Kalkbrenner) la moderator, de la simplu spectator la DJ. Alte personalitati prezente au fost Daniel Miller (fondatorul Mute Records - un interviu cu el gasiti si aici), Matt Adell (CEO Beatport, zis si Jupanu' Digitalului). Discutiile s-au invartit mai mult in jurul muzicii sau a posibilitatilor de creare a acesteia, dar pe durata celor trei zile de vorbarie s-au punctat si subiecte precum starea de fapt a scenei electronice globale, ce mai inseamna EDM (electronic dance music) astazi, statutul de publisher, puterea twitter-ului, de ce este Ibiza considerat un epicentru al clubbing-ului mondial, precum si un pic de istorie a insulei; si altele.

Probabil ca cel mai interesant interviu din cadrul conferintelor a fost cu David Lynch, intervievat de catre Rob Da Bank (dj-ul) si Ben Turner de la IMS. Marele regizor din spatele legendarului Twin Peaks, Mullholand Drive, Blue Velvet sau Lost Highway a stat cu noi pe skype peste jumatate de ora, timp in care s-a discutat despre relatia sa cu Angelo Badalamenti si de ce il considera pe compozitorul american unul din cei mai buni muzicieni in viata, despre noul proiect muzical al lui Lynch ("Good Day Today" - un ep ce vine la pachet cu remixuri de la Underworld, Boys Noize, Jon Hopkins, Sasha si altii), ce anume ii place la muzica electronica, daca s-a gandit la aparitii live ca artist ("Honestly, this is never going to happen") si multe altele, totul intr-un context natural si cu o atitudine de clasa.

Pe timpul noptii, Ibiza nu a avut prea multe de oferit in materie de party, foarte posibil si din cauza perioadei. Desi zicala "niciodata nu e prea tarziu" are sens de cele mai multe ori si poate fi aplicata cu usurinta, in situatia de fata nu.

Intrucat nu sunt prea multe de povestit din nightlife-ul insulei, am intalnit doi sarbi simpatici si foarte dornici sa preia legatura. Atat de dornici incat nu prea ne-am putut impotrivi. Povestile par reale (desi nu bagam mana-n foc) si au fost spuse la o ora tarzie, la lumina lumanarii, intr-o camera de hotel ce semana cu Titanic (hotelul, nu camera). Relatarea a fost ingreunata de alcool si de usa balconului care se inchidea si se deschidea la fiecare 5 minute (poate-poate vom scapa de concertul lui David Guetta ce rasuna afara). Desigur, era sa uitam - poze!

International Music Summit Ibiza 2011

Prev

1 / 21

Next

2026702

Dialog balearic

Jim si Scott se stiu de cativa ani buni, dar nu prea isi amintesc cand s-au vazut ultima oara lucizi. Recunosc amandoi ca ce e normal pentru ei ar putea parea anormal pentru altii si nu isi mai bat capul sa se justifice, teoretizand inutil pe acest subiect. Jim este blondut si impulsiv, mananca mult, fumeaza mult si injura si mai mult. Scott mediteaza la subiectele pe care i le pune pe tava colegul, se simte bine in pielea lui si poarta intotdeauna tricouri cat mai colorate. Amandoi sunt la prima vizita in Ibiza si vor sa descopere cat de mult sunt implicate drogurile in muzica electronica si in industrie.

J scapa un pahar de vodka pe jos, iar in timp ce curata, S isi face freza intr-o oglinda uriasa, mestecand guma afectat, cu o pereche de ochelari de soare pe nas. Ca niste doctori in jurnalism jmecheri, cei doi sarbi emana un aer degajat, sunt plini de ei si isi raspund tarziu. Dupa cum singuri marturisesc, nu le lipseste nimic.

- Nu mai zi industrie.

- Adevarul este cel mai puternic lucru din lume. Dar prea mult adevar te face s-o iei razna cateodata. Poata sa devina insuportabil, stii? Eu cred ca orice om, oricat de bun ar fi el, a mintit la viata lui. A mancat c.... Cui dracu' i-ar conveni sa zica toata ziua adevarul? Sa stii ca mie nu mi-e frica de adevar, sa vina! Si toti fraierii astia care stau si se uita ca prostii in gura unuia sau altuia si li se pare ca asta e adevar. Tot muntele asta alb o sa se prefaca la un moment dat in scrum, si fraierii astia mici care nu m-au ascultat si ii tot dau inainte cu adevarul, o sa vina sa stranga de pe jos. Cum faci tu acum.

- Io cred ca te iei prea in serios. E ca si insula asta idioata, totul e atat de important, curat si frumos, de parca ar fi un vis. De parca io n-as sti cine e sefu' aici.

Dupa ce trec la fapte, Jim si Scott coboara la receptie in fuga, dornici sa guste din aerul hedonist-fortat al insulei. Rad zgomotos pe holuri si isi stapanesc cu greu apucaturile de primate. Inarmati pana-n dinti, ajung in clubul Pacha, unde fac o sfortare sa intre in unison cu alti 5000 de italieni transpirati, clubberi cu maiou, fete rujate pana la urechi si cu tocuri de o schioapa. In timp ce soarbe cu nesat dintr-o apa plata la 8 euro bucata, Scott da cu capul de o pancarta pe care scrie "1973".

- Locu' asta-i aproape la fel de batran ca si noi, consemneaza S, ranjind la fetele care incep sa-l asalteze din toate partile.

La baie (unul din putinele locuri in care se simte ca la el acasa), Jim descopera ca are destul de multe in comun cu un mexican, care il invita la o petrecere privata, intr-o vila situata in apropiere. Cum toate vilele sunt private, J nu accepta imediat, desi in sinea lui ar vinde-o si pe maica-sa pentru asa ceva. Pana sa apuce sa plece brat la brat sau mai degraba unul de gatul celuilalt, Jim ii marturiseste mexicanului (unul sta pe buda si celalalt isi gaseste ocupatie cu portofelul) ca face eforturi uriase sa-si pastreze calmul, sa fie normal. Vrea chestii tari de la viata.

- Normalitatea e o chestie tare de tot amice, balbaie mexicanul intr-o engleza ingrozitoare. Sa ramai normal e cea mai mare provocare din locu' asta.

In doua ceasuri, cei doi sarbi plus un mexican care vomita la fiecare jumate de ora beau mojitos pe o barca trasa la mal. Intrucat toti trei sunt fiecare in lumea si filmul lui, le-a luat destul de mult timp pana sa realizeze ca au ajuns la un party super privat cu Pete Tong. Sampanie, fetele sunt mai in regula decat la Pacha, iar sampanie si multi turisti care au platit bani grei sa fie in acest loc unic si in acest moment unic.

Scott rade zgomotos in timp ce-l trage de camasa pe Jim, povestindu-i cum ursul (din mintea lui Frankie Wilde) din "It's All Gone Pete Tong" invartea cocaina cu lopata. Nu ii intereseaza pe niciunul ca Pete Tong face anul acesta 20 de ani de cand e DJ la Radio 1; ei vor doar sa-si satisfaca aceasta curiozitate care i-a macinat constant in ultimii ani: care-i treaba cu muzica electronica si drogurile.

- O sa o spun o singura data, asa ca fiti atenti. Nenorocitilor. Si nu mai radeti. Pete Tong este doar despre muzica! Nu a fost niciodata vorba despre droguri. Filmul ala e facut intocmai ca sa scada interesul tinerilor pentru consumul de droguri, insa se pare ca idioti ca voi sunt prea fixati pe anumite lucruri si pierdeti din vedere esentialul. Eu nu m-am ocupat niciodata cu genul asta de lucruri, mi-am facut treaba cat de bine am putut, chiar de la inceput, si asa am ajuns cine sunt astazi. Daca ma deranjeaza statutul meu? Deloc! Tu sa fii in locul meu sau al lui Guetta, ce ai face cu atatia bani? Ce poti sa faci intr-o viata cu atatia bani? Noi ne gandim tot timpul ca trebuie sa lasam ceva in urma, iar ceea ce facem noi, nepotii vor numi istorie. Voi tratati problema din punctul de vedere al unor putoi care judeca lumea si nu stiu dedesubturile lucrurilor. De la departare e usor sa fii subiectiv; desi pareti ca aveti mai mult de un liceu terminat, ar trebui sa va preocupe lucruri mai importante in viata; ar trebui sa nu mai judecati lucrurile, situatiile sau oamenii dupa aparente; ar trebui sa intrati in miezul subiectului sau sa nu mai intrati deloc. A fi superficial e azi o crima aproape la fel de monstruoasa cu cea de a avea certitudini.

- Nu mai zi industrie!! incepe sa zbiere Jim, vizibil afectat de faptul ca ce era odata frumos, acum s-a uratit si a devenit acest iad caruia abia ii poate pronunta numele (desi in acest context este vorba despre altceva).

- Hei, Pete, noi stim cine e sefu' aici, amice. Nu tre' sa ne vinzi cacaturi precum talent, inspiratie, castraveti si devotament. Nu am fost niciodata mai aproape de adevar ca acum. Iar cand voi detine tot adevarul, voi fi de zece ori mai puternic decat voi toti la un loc. Chiar si aici, la Sesiunea Extraordinara a Talentelor, se simte in aer cine e sefu'! Dar stii ce? Nu o sa-ti zic cine e!

Pete Tong se sustrage discret, desi Jim si Scott ii vorbesc in continuare, dar se vede treaba ca subiectele sunt din ce in ce mai incomode. Cand sarbii depasesc orice limita si sunt prinsi urinand in pahare, intorsi cu spatele spre ceilalti invitati de marca ai acestui eveniment, sunt dati afara in suturi.

Pana sa ajunga dimineata in camera de hotel, Jim si Scott isi mai fac de lucru cu un palmier in care incearca sa se catere; renunta si se gandesc macar sa scrijeleze cu un briceag steagul Serbiei, dar se plictisesc repede. Ajung prin centrul orasului vechi unde dau de un grup de tineri protestatari. Un tip danseaza gol pusca pe ritmuri de conga ale unor percutionisti amatori. Pleaca amuzati si ajung pe o terasa unde gasesc un buda de metal. Se aseaza pe statuia racoroasa si adorm pana dau primele raze ale soarelui. Bulversat, Jim catre Scott:

- Nicio oglinda nu-ti va arata adevarul.