Made in Romania

Daca trebuie sa facem un bilant al beneficiilor pe care le avem de dupa disparitia comunismului, am putea enumera multe lucruri si produse de consum. Sau produse care sa ne aduca satisfactie materiala, confort, acea senzatie de pseudo democratie si stil de viata luxuriant. Pe langa renumitii cartofi prajiti, noile autobuze RATB sau cartelele de metrou cu pret redus, valul anilor 2000 a nascut niste oameni cu initiativa, care printr-o mai mica sau mai mare inspiratie au reusit mai mult sau mai putin (sau deloc) sa isi impuna un punct de vedere propriu. Initiativa insa a venit.

Sa incercam sa renuntam la termenul industrie. Fie ea de papuci, alimentara, agricola, a masinilor, a muzicii, a cartilor, a sosetelor etc. Sa ne gandim la revistele pentru generatia de aur a Romaniei, noua generatie pe care vechii demnitari o ridica in slavi. In masura in care este posibil, vom trece si noi in revista revistele autohtone care au abordat un nou simt estetic, o cultura aparte, care se adreseaza unui public aparte, care vrea sa inspire noii tineri. Nu sunt multe la numar, insa acele cateva timide incercari s-au dovedit a fi remarcate si amanuntit studiate de catre cititori, privite cu indiferenta / invidie de catre cei deja impamanteniti in aceasta industrie. Daca nu le gasiti pe la chioscuri sau prin cluburi, sa stiti ca internetul va ofera o mini versiune online pentru a va crea o opinie despre ele. Nu este destul pentru a va dumeri, insa cel putin este comod si accesibil. Trebuie mentionat ca nu includem in aceasta categorie ghidurile pure de orientare in spatiu si timp care exista si sunt facute doar pentru reclama (ceea ce evident nu este un lucru rau). Ci revistele in care se investesc bani, timp, lucru in echipa, o redactie s.a.m.d.

Fara sa ierarhizez, prima revista care o voi mentiona este Omagiu. Pentru cei care nu au rasfoit-o inca, are un numar variat de pagini (numarul 2 a avut 284 de pagini full color). Omagiu apare cam odata la 3 luni, daca lucrurile merg cum trebuie si nu se intarzie munca in redactie, dar mai important, daca distribuitorii isi fac treaba. Au ajuns la numarul 4, cu lansarea in Embryo vineri 13 octombrie. La pretul de aproximativ 25 - 30 lei, cititorul poate descoperi in revista o cultura remixata si actualizata noilor cerinte, adaptata noilor trenduri, si peste toate acestea articole atat in limba romana cat si in engleza. Foarte cocheta ca aspect, Omagiu are un format A4 full color si o hartie de foarte buna calitate, asta si datorita Poligrafiei Codex. Revista a iesit pe piata si din temerile unei noi generatii si comunitati de a nu fi copiate, de a nu fi confundate, modificate sau seduse. De la interviuri cu artisti romani (DJ-i sau alti muzicieni, regizori de filme sau persoane implicate in cinematografie - nu prea mai este vorba de artisti aici), la articole despre turism, moda, film, blog-uri personalizate si mai presus de toate un design care rupe gura targului. Din dorinta de afirmare, de personalizare si de apartenenta la propriul grup, Omagiu reprezinta o motivatie la actul omagial a fost atat de pervertit in ultimii 50 de ani (cea din urma idee vine mai mult din partea echipei care compune revista, insa sunt cu totul de acord). Daca nainte aveam o singura figura iconica stantata si razletita peste tot, astazi avem label-uri si brand-uri fluturnd sub flamura concernelor multinationale. Ii gasiti si pe net, la omagiu.com. Ce vor de la noi? Sa ii citim, sa ne formam si alte opinii decat cele impamantenite de-a lungul timpului, sa luam in considerare si alte modele decat cele pe care ni le ofera mass media, si de ce nu, sa ne destindem si sa ii savuram. Poate destul de rar din punctul de vedere al aparitiilor, Omagiu aduce insa cu fiecare nou numar consistenta si diversitate (da! inca avem diversitate) si a reusit deja sa isi atraga un anumit public lector, care, speram noi sa nu fie doar curiosi inocenti, ci si lectori competenti.

Revista Oricum a aparut anul trecut si a fost fondata de cativa tineri studenti. Separandu-si activitatea jurnalistica de cea de organizatori de evenimente, Oricum a mers bine o vreme, insa la ora actuala stagneaza. Dintr-un singur numar pe care l-am rasfoit, revista mi-a adus un aer de incoerenta dulce, incepand cu formatul si denumirea sectiunilor din cuprins, pana la asezarea textelor in pagina si grafica. Pe langa simpaticile editoriale (care din cate stiam nu se semneaza), rubrica du-te-vino cuprinde cateva recenzii si articole muzicale si de carte, cronici de film si de teatru. Rasfoind revista putem gasi informatii utile studentilor si altor natii de invatacei (termenul natie nu trebuie luat cu sens peiorativ), design si publicitate, cultura si arta urbana (includem aici fenomenul grafitti, clubbing, statul pe banca), prezentari de gadgeturi si accesorii electronice sau vestimentare, o sectiune de blog-uri. Si asta nu e tot, insa poti sa iti faci o prima impresie rasfoind revista online (oricum.ro). Paralel, Oricum a organizat si evenimente ca Stimultan, evenimente destul de reusite de altfel. Oricum nu si-a propus sa adune sume fabuloase din vanzarea revistei, tocmai de aceea nu este de gasit la orice chios de ziare, insa si-a propus sa inchege o comunitate care sa aiba cel putin un numitor comun. Rasfoti-o cand aveti ocazia si descoperiti voi care este acel numitor comun.

Privind mai in interiorul revistelor de nisa, putem descoperi Nights.ro si Clubbing Mag, doua materiale aparent diferite ca format insa care au cam acelasi public tinta. Nights a iesit pe piata cu un format intermediar (dupa 5 numere a rulat in formatul A4) si s-a adresat aproape exclusiv tinerilor consumatori de muzica electronica, DJ-ilor romani, scenei clubbing din Romania. Aparuta in 2005 la pretul de 5 lei, revista si-a propus sa ofere cititorilor informatii despre muzica electronica, despre DJ-ii care se invart in jurul muzicii electronice, despre scena dance din Romania dar si cea internationala; asta prin recenzii muzicale, reportaje de la evenimente, cronici de film, articole despre moda, interviuri cu DJ-i romani si internationali, topuri ale DJ-ilor. Practic sa avem si noi propriul DJ Magazine (chiar daca aceasta comparatie este destul de pretentioasa). Momentan, revista stagneaza, ultimul numar aparut fiind numarul 9 in primavara acestui an. Despre Clubbing Mag putem spune ca are o poveste usor diferita. Aparuta initial din nevoia de apartenenta la scena clubbing autohtona, revista a mers pe acelasi format timp de cateva luni bune de la aparitie (un hibrid intre A5 si A6), dupa care a capatat un format mai mare si mai voluminos in pagini. S-a imbunatatit vizibil si calitatea hartiei. Clubbing Mag are o aparitie bilunara, se distribuie gratuit (incepand cu introducerea noului format, revista se poate procura prin abonament contra cost) si poate fi gasita in cluburi, pe terase, acolo unde poti sta tolanit pentru a rasfoi ceva daca te plictisesti. Momentan singura revista de acest gen care inca exista si continua sa apara, Clubbing Mag s-a impus initial prin faptul ca avea un format mic (deci practic iti incapea in buzunar) si ca te puteai abona gratuit, iar revista iti era trimisa prin posta fara sa platesti nimic. Cu introducerea noului format, abonamentul a ajuns sa fie contra-cost, iar materialele aparute in revista sa cuprinda o arie mai larga decat cea initiala, muzica electronica si clubbing-ul. Acum poti gasi pictoriale, moda, muzica, reportaje de la evenimente, interviuri cu DJ, poze de la petreceri, stiri. In speranta ca totusi vom evolua si vom ajunge sa avem si noi o revista puternica de acest gen in Romania, ramanem la ora actuala cu aceste doua initiative.

Re:Publik e un stat in stat cu puteri depline care fraternizeaza cu inamicul si-si luxeaza prietenii. Revista Re:Publik este ceva mai sigura in ceea ce priveste publicul tinta, si anume publicul consumator de muzica si film. Destul de timida in promovare la ora actuala, insa cu mult tam tam la lansare, revista se mentine in continuare pe axa muzica-film-urban. Asta inseamna cronici, recenzii, articole, interviuri, o grafica indrazneata si un concept nu tocmai nou. De ce nu tocmai nou? Pentru ca Sunete poate fi cu usurinta alternativa Republicii daca ne limitam strict la capitolul muzica.

Fie ca vorbim de moda, de trend-setteri, de fashion-isme, de tzoale, de clubbing, muzica electronica, arta si cultura urbana, tineri sau batrani, Romania ne ofera exemple de initiative mai mult sau mai putin timide, care cu viteza melcului sau cu viteza leopardului, vor sa aduca in fata cititorilor standarde din ce in ce mai inalte de calitate. Ambitia si concurenta fac ca lucrurile sa se miste, chiar daca in prima faza e invers. Poate chiar in momentul acesta se unelteste un nou concept care sa sparga piata, undeva intr-un apartament in Bucuresti. Nu fiti tristi, speranta moare ultima!