Discografie Depeche Mode

Recenzia albumului

Depeche Mode este, fara indoiala, una dintre cele mai influente formatii ale muzicii pop, daca nu chiar cea mai influenta. Trupa nu a abdicat niciodata de la principiul calitatii compozitionale si a oferit piese memorabile si albume pe care lumea nu se mai satura sa le asculte.

„Violator” a aparut intr-un moment in care scena techno si DJ-ii incepeau sa castige teren si sa se bucure de aceeasi recunoastere ca formatiile si artistii „live”.

Acest album, aparut, in mod semnificativ, in 1990, este puntea de legatura si uniunea dintre curentul „new wave” si muzica de discoteca.

Nimeni, niciodata, nu a reusit sa combine atat de elegant si profund muzica de dans cu temele introspective si versurile sensibile ale underground-ului optzecist. Cu toate acestea, elementele techno si pop nu „fura” din atentia auditoriului asupra versurilor si nici invers.

„World in my eyes”, unul din cele trei single-uri ale materialului, e o piesa devenita clasica. Simplitatea liniei de bass, senzatia sugerata de „funky” si refrenul precis conturat sunt atuu-rile acestei bucati de rezistenta a albumului.

„Sweetest Perfection” e apasatoare, intunecata, cu versuri pe masura – personal, o consider una dintre cele mai frumoase piese DM.

„Personal Jesus” nu mai are nevoie de vreo descriere, probabil ca nu exista cineva care sa nu fi ascultat aceasta piesa macar o data; totusi, in ciuda popularitatii ei, nu este cea mai buna compozitie muzicala DM.

Reprezinta, insa, un punct de inovatie, prin alaturarea unei teme de chitara blues unui ritm techno. „Halo” e mai putin cunoscuta, insa extraordinara in constructia sa, cu sintetizatoare si pasaje de orchestra alaturate intr-un melanj surprinzator de inspirat – o piesa „bogata”, cu un sound plin.

„Waiting for the Night (To Fall)” e onirica, asezata, o balada in stilul unic DM. Totodata, scoate si mai mult in evidenta (daca mai era nevoie...) caldura, profunzimea si calitatea vocii lui Dave Gahan.

„Enjoy The Silence” e un alt single al albumului, o alta melodie de succes, construita pe aceeasi reteta a muzicii de dans combinata cu elemente de pop, new wave si versuri inteligente. Contine unul dintre cele mai frunoase refrene ale anilor ’90, atat muzical, cat si ca text.

„Policy of Truth” e al treilea single, dar nu a cunoscut un succes atat de mare ca si celelalte; n-as putea spune de ce, deoarece reteta e aceeasi, iar groove-ul sau o califica la fel de mult sa miste trupurile pe ringul de dans.

„Blue Dress” revine la o atmosfera mai linistita si, din nou, vocea lui Dave invaluie si dezvaluie sensibilitati specifice unui asemenea tip de vocalist.

„Clean”, ultima piesa a albumului, mixeaza vocea foarte „aproape” – poti auzi respiratia interpretului, ceea ce da un sentiment de intimitate, completat de un ritm lent, obsesiv, intunecat.

O alegere ciudata pentru final, insa de inteles in contextul muzical abordat de Depeche Mode. Ramai pierdut in visare, inconjurat de sunetele de synth si clapa, pulsand laolalta cu piesa, adancit in sound-ul complet si complex al acestei trupe ce este, deja, istorie...

Auditie placuta!  

cronica de Mihnea Blidariu