Discografie Portishead

Recenzia albumului

Portishead revin pe piata cu un nou material, dupa o pauza discografica de 10 ani. Nici pauza concertistica nu a fost cu mult mai mica, trupa cantand live un concert intreg in decembrie 2007, intr-un festival britanic, dupa ce nu mai aparuse pe scena din 1998 (cu o singura exceptie, concertul pentru victimele tsunami-ului din 2005, de la Bristol).

Cunoscuta ca una din cele mai ciudate, bizare si "neprietenoase" formatii – vizavi de presa – Portishead raman, totodata, si una din trupele care a reusit sa inventeze un stil unic, ce o caracterizeaza, prin amestecul de trip-hop, electro si timbrul cu totul special al vocalistei Beth Gibbons.

Sincer, nu recomand acest material decat celor care fie sunt fani dedicati Portishead, fie celor cu gusturi muzicale mai iesite din comun.

"Third" renunta, in mare parte, la trip-hop si la ritmuri macar partial conventionale si se indreapta spre un melanj cu totul particular de noise, jazz, electro si inca ceva care, sincer, nu stiu daca are inca nume.

Vocea strabate, cu intonatiile ei insingurate si dezolante, un camp muzical strivit de sunete bizare, de contorsiuni, de izbucniri mortale de synth, de teme depresive de chitara, de disonante exploatate cu insistenta si rabdare de adevarat tortionar muzical. Rezultatul este o muzica ce nu mai este, deja, de pe acest pamant, un stil care este, suta la suta, "stilul Portishead", asa cum ceea ce canta Radiohead este "stilul Radiohead".

"Third" e o poveste de groaza frumoasa, daca asa ceva exista. Este puritatea imaculata a unei lame de topor proaspat ascutita; este grandoarea unor superbe nave extraterestre din care stii ca va veni moartea, dar a caror aspect te vrajeste. Este o Alice in Tara Minunilor sadica si trista, cu iepurele mort in brate, in mijlocul unui camp de albastrele. Este contrastul absolut in muzica moderna. Este o calatorie care, cum putine trupe reusesc, iti solicita cu adevarat psihicul...

Auditie placuta!...daca sunteti in stare...

cronica de Mihnea Blidariu