Discografie Royksopp

Recenzia albumului

Un coleg de site imi spunea, la un moment dat ca ar trebui sa fac si niste recenzii a unor albume mai cunoscute, a unor trupe infipte mai adanc in constiinta majoritatii.

Sincer, nu stiu daca Royksopp se incadreaza la aceasta categorie, dar este, cu siguranta, una din trupele pe care majoritatea lumii danseaza in cluburi. E foarte posibil ca nici macar sa nu stiti ca ati dansat pe Royskopp, insa va asigur ca ati facut-o macar o data.

Albumul „The Understanding” vine dupa „Melody A.M.”(2002), un album de debut ce le-a adus celor doi norvegieni lumea dance la picioare.

Despre „The Understanding”, revista Genre spunea ca „foarte rar muzica electronica a flirtat atat de intens cu perfectiunea”.

Totusi, albumul se indreapta spre zone mai „siropoase” decat mult-laudatul debut, tonurile de shynt-pop destul de comerciale facandu-si loc din plin pe acest produs („Follow my ruin”) si luand locul beat-urilor cu tempo scazut care dadeau muzicii Royksopp un aer visator.

Insa acest aer este intretinut de acordurile clapelor, ca si de vocile calde. „Beautiful Day Without You”, „Alpha Male” sau „Someone like Me” mentin aceasta linie onirica, acest sentiment specific nordicilor.

Muzica ramane, parca, un suport mecanic, un instrument precis care se misca regulat, fara vreo abatere; insa aceasta precizie, aceasta monotonie duc spre melancolia specifica Royksopp, spre acel dance pe care te misti ganditor, absent si contemplativ.

Capodopera albumului ramane „What Else Is There?”, o piesa de ascultat si ras-ascultat, colaborare cu vocalista trupei The Knife; o vocalista a carei timbru inconfundabil da melodiei un aer schizofrenic si maladiv, in ciuda ritmului dansabil.

„Only This Moment” merge mai mult pe linia Pet Shop Boys, in timp ce „49 Percent” e o combinatie de ritmuri house si voci r’n’b.

„Dead To The World” e un cantec de strabatut intinderile polare, nicidecum de dansat la discoteca; melancolia lui e extrema si descopera cealalta parte a trupei Royksopp, partea in care ritmurile se topesc sub scurtele incursiuni sentimentale ale unui pian electric, a unei clape si a unui synth.

„Tristesse Globale” incheie acest album intr-o nota de-a dreptul depresiva. Pentru cei care vor sa danseze: nu ascultati aceste ultime doua piese, o sa va piara tot cheful.

Pentru cei mai complecsi un pic, veti remarca aceasta formatie ca una din cele mai ciudate titulaturi dance din lume. Royksopp e mai mult decat dans, mai mult decat discoteca; ritmul ei este subtil, intim si interior si, uneori, Royksopp merge perfect cu o noapte pe acoperis, un vin rosu si un fum...

Auditie placuta!

de Mihnea Blidariu