Discografie Goldfrapp

Recenzia albumului

Acest nou album Goldfrapp semnifica o desprindere majora fata de stilul ultimului material, "Supernature", insa este, totodata, o intoarcere la origini mai indepartate, legate de debutul cu "Felt Mountain".

Schimbarea stilistica si optiunea pentru ritmuri mai lente, mai asezate si piese melancolice, visatoare, in mare parte, va dezamagi, cu siguranta, fanii ce au apreciat "Supernature", insa va constitui bucuria celor ce s-au simtit aproape de perioada de inceput Goldfrapp.

Dincolo de scindarea publicului, insa, "Seventh Tree" este un album remarcabil de muzica electronica, ce imbina armonios melodia si ritmul, fara a neglija nici una din ele. Cu alte cuvinte, stabileste un echilibru intre cele doua, echilibru din care rezulta piese de o calitate incontestabila.

"Clowns" si "Little Blue" deschid albumul, anuntand noua directie, lente si spatiale. "Happiness" introduce un beat destul de apasat, insa se inscrie in aceleasi coordonate ca si precedentele. "Road To Somewhere" se intoarce la visarea totala, in timp ce "Eat Yourself" se indreapta, chiar, spre sonoritati mai intunecate.

"Some People" prelungeste starea pana la "A&E", una din cele mai frumoase piese al materialului. De notat, daca mai era nevoie, vocea speciala a lui Alison Goldfrapp, penduland, in interpretare, intre acute singuratice a la Tori Amos si linii joase si grave ce dau contur compozitiilor.

"Cologne Cerrone Houdini" este, iarasi, o piesa excelenta, amintind de Air, cu o tema de viori obsesiva. Deabia la "Caravan Girl" ritmul se instaleaza cu adevarat, putin cam tarziu, totusi. Astfel, beat-ul nu reuseste sa aiba efectul scontat, de surpriza, ci starneste reactii de genul "ah, e si o piesa de genul asta pe aici...". "Monster Love" inchide albumul, urmand, fidela, aceeasi linie lenta si onirica.

Ramane de vazut cat public va pierde si cat va castiga Goldfrapp cu acest nou material, cu aceasta noua directie. Cumva, situatia pare a fi echilibrata, in sensul ca aceasta schimbare nu este una proasta, care sa indeparteze publicul; este doar "altceva", un "altceva" pe care Goldfrapp l-a mai incercat in debutul carierei...

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu