Discografie Moby

Recenzia albumului

Inainte de a deveni ultra-celebru cu albumul "Play", nu stiu cati mai tin minte, Moby a fost un DJ de disco-rave destul de comun. Dupa ce a dat lovitura cu celebra sa formula de electro-blues si a vandut milioane de exemplare din "Play", parea ca nu il vom prinde pe Moby, vreodata, intr-o postura de rememorare a acelor vremuri.

Insa, in mod evident, motto-ul acestui material este titlul piesei "Every day it’s 1989"! Moby se intoarce la muzica de dans si discoteca, la rave si disco, fara a uita sa inglobeze in sound-ul albumului ceea ce l-a facut celebru.

"Last Night" se misca extraordinar de bine si de fluent intre "down" si "up", intre ritmuri nebune si beat-uri lascive, intre electro-hip-hop-ul prezentului si disco-rave-ul trecutului.

Oricum ar fi, te prinde si te tine in priza, de la un cap la altul, fara vreun moment de pauza sau vreo cadere de tensiune. Ceea ce e si mai important, din punctul meu de vedere, este ca "Last night" e un album de muzica de dans lipsit de banalitate, repetitivitate excesiva sau monotonie.

Moby stie reteta perfecta cu care sa antreneze publicul fara a-l obosi si cu care sa-l transpuna in visare fara a-l goni de pe ring.

Desi intregul material este bun, are, bineinteles, cateva puncte maxime, printre care se numara amintita "Every day it’s 1989", dar si "Alice", "Hyens", "Disco Lies" sau "Last Night".

Exista si momente mai bizare sau, daca vreti, mai solicitante, cum ar fi "Degenerates", "Sweet Apocalypse" si "Mothers Of The Night", primele doua de o lungime considerabila, ultima destul de simplista, toate trei o exceptie de la sus-amintita lipsa a monotoniei. Insa, se stie, exceptia intareste regula...

Una peste alta, un nou material Moby prin care artistul isi conserva alura si valoarea ce l-a impus si prin care trecutul si prezentul sau muzical conlucreaza admirabil.

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu