Discografie Pink Martini

Recenzia albumului

Pink Martini este o trupa ce imbina elemente de jazz, vodevil, samba, muzica portugheza, cubaneza sau frantuzeasca. Cei 12 muzicieni originari din Portland, Oregon recreeaza o atmosfera muzicala a carei axa se intinde din Havana in Paris, din Hollywood in Lisabona sau Madrid. Ca si varfuri interpretative ale trupei, de remarcat evolutia vocalistei China Forbes si a pianistului Thomas Lauderdale.

Albumul debuteaza cu "Everywhere", un cantec menit sa evoce atmosfera perioadei de glorie a Hollywood-ului anilor ’30. "Tempo Perdido" si "Mar Desconocido" aduc aminte de Cuba aceleasi perioade, insa nu ies din registrul unui stil binecunoscut de la Lhasa sau Gotan Project incoace. De notat, totusi, ca cea de a doua contine, inserat, un fragment din Valsul in Do Minor, de Chopin. 

"Taya Tan" e un prim moment special, o piesa inspirata de taramurile Japoniei, cele care au constituit, de altfel, sursa de inspiratie si pentru al doilea material al trupei, "Hang On Little Tomato".

"City Of Night" iese in evidenta mai ales prin partitura de trompeta, dar si prin stilul inconfundabil al vocalistei China Forbes. "Ojala" pare un cantec frantuzesc vesel, insa, odata ce traduci versurile, devine un paradox: ritmul jucaus si liniile de voce simpatice ascund o lirica tragica – "regretele mele sunt ca niste pete pe marginea sufletului meu ascuns; as vrea sa-si pot usca lacrimile si sa te strang, cu disperare, in brate" (traducere aproximativa).

"Bukra Wba’do" e un cantec egiptean – care inseamna "maine si poimaine"... – cover dupa un celebru superstar egiptean, Abdul Halim Hafez. Interpretarea pare, pe alocuri, o parodie, mai ales datorita partiturii de trombon si trompeta.

"Cante E Dance" calmeaza lucrurile dupa pasajul ludic precedent. E o melodie calda si sensibila care te introduce intr-o atmosfera intima. "Hey Eugene!", piesa-titlu, e aproape un imn soul, cu inflexiuni de r’n’b, funk si pop. Este, cu siguranta, cel mai "catchy" cantec al albumului, garantat sa te ridice in picioare si sa te faca sa dansezi.

"Syracuse" – un cantec de Henri Salvador – ne arunca in atmosfera Frantei anilor ’60, o atmosfera a slagarelor linistite, a cantecelor de cafenea si a separeurilor in semi-obscuritate. "Dosvedanya Mio Bambino" are ceva de vodevil, de teatru de revista; mi-a amintit de musical-ul

"Chicago", insa are in plus, fata de melodiile acestuia, acel sentiment de underground necesar melodiilor care chiar inseamna ceva. Plus ca ironia si aerul usor parodic o diferentiaza clar. Albumul se incheie cu "Tea For Two", un duet remarcabil al Chinei Forbes cu legenda jazz Jimmy Scott; piesa este un original al scenei de musical din anii ’20.

Fara indoiala, Pink Martini reuseste sa ramana un grup unic si sa contureze, cu acest material, stilul particular, eclectic si complex cu care au obisnuit. Daca aceasta recenzie nu v-a convins, mergeti sa-i vedeti, live, in octombrie, in Bucuresti... Merita.

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu