Discografie Suie Paparude

Recenzia albumului

Suie Paparude sunt, cu siguranta, alaturi de Sensor, unul dintre cele mai cunoscute grupuri de muzica electronica din Romania. Trupa a avut un drum greu pana sa ajunga la acest statut, cu schimbari de componenta si pauze concertistice. Intr-un fel sau altul, insa, membrii sai au continuat sa activeze in zona de electro chiar si atunci cand Suie Paparude nu a mai aparut pe afisele evenimentelor de gen. Comunitatea muzicala de gen i-a iubit mereu si i-a urmarit peste tot.

Am ales acest album deoarece, chiar daca nu este ultimul produs al trupei (presupun ca toata lumea cunoaste "Scandalos", ultima aparitie discografica...), el semnifica o cotitura importanta in viata formatiei, atat prin cooptarea lui Junkyard, cat si prin sintetizarea multiplelor influente muzicale, de la dub la hip-hop si d’n’b. De asemenea, el a impus definitiv Suie Paparude pe piata muzicala romaneasca, pe o pozitie pe care trupa a consolidat-o, ulterior, prin albumul "Scandalos".

"Atac la persoane" e un album simplu de ascultat. Poate una din cele importante particularitati ale acestui material este tocmai usurinta cu care muzica se insinueaza in urechi; iar marele ei merit este ca ramane acolo.

Ca de obicei in muzica romineasca, un single reuseste sa eclipseze restul materialului. In acest caz e vorba de piesa titlu. Insa celelalte piese sunt la fel de bune si, ceea ce e si mai demn de observat, alcatuiesc un intreg, compact, ce trebuie digerat ca atare.

"Hard Dub", de exemplu, constituie o deschidere excelenta pentru album, un cantec ce te introduce in atmosfera, un pic apasator, un pic sumbru. De altfel, una din caracteristicile Suie e ca aleg, mereu, sa duca piesele dintr-o extrema in alta, pozitiv spre negativ si invers. Junkyard suna, uneori, foarte relaxat, alteori agresiv.

Chiar daca, in principiu, e o muzica de dans, mesajul Suie Paparude nu trebuie trecut cu vederea. E cazul piesei "Atac la persoane", dar si al pieselor "Somn usor – Imprejur" sau "Impreuna" (cu Adi Despot). "Marajkee", o alta piesa ce il are ca invitat pe Adi Despot, constituie un excelent moment – si motiv – de visare.

Multi asociaza (poate pe buna dreptate) aceasta muzica cu drogurile. Mie unuia, insa, imi este suficienta doar ea in sine, indiferent daca a fost creata sau nu sub influenta vreunui narcotic anume.

"Soleil amer" si "Scoala veche" sunt doua piese ce incep constructia de pe armonie, pentru a exploda apoi in ritmuri dense ce nu scad cu nimic din melancolia melodiei. "Aici e locul tau" e un alt moment contemplativ, aproape ambiental; pare a fi, intr-adevar, ca si cautarea unui loc.

"Paparuda digitala" e singura piesa care ma oboseste, pe acest material, probabil si din cauza repetitiei nesfarsite a aceluiasi text.

"Sfarsit" inchide albumul, visatoare, indecisa, cumva, un fel de "va urma"...Ce a urmat, se stie: un album si mai bun. Iar Suie Paparude vor continua, cu siguranta, sa faca muzica de calitate si sa electrizeze publicul.

Auditie placuta! (on weed or not...)

cronica de Mihnea Blidariu