Discografie Suie Paparude

Recenzia albumului

Suie Paparude revin cu un disc dupa o pauza de 4 ani. Ascultand "A fost odata", este foarte clar ca asteptarea a meritat: albumul cimenteaza imaginea de "copii teribili ai muzicii electronice" a celor de la Suie Paparude si, concomitent, certifica evolutia acestei trupe care a reusit rara performanta de a fi, in acelasi timp, underground si mainstream.



Secretul pare a consta in alchimia perfecta ce se creeaza intre beat-urile molipsitoare si versurile ce penduleaza intre ironie si joc.



Albumul se imparte intre piesele "cu voce" si cele "fara voce". Daca cele din urma raman in zona undergorund a muzicii electronice, cu accente de clubbing, house, dub si techno, piesele pe care apare Junkyard se duc spre zone de adresabilitate mult mai largi.



"Cu zambetul pe buze" este, din punctul meu de vedere, punctul maxim al materialului, o piesa melodioasa a carui ritm energic nu o impiedica sa fie visatoare si melancolica.



"Proverbe" este un alt punct de interes, cu un beat molipsitor si versuri excelente. "Trei oameni", cu accentele sale reggae, se alatura acestui adevarat atac de hit-uri al celor de la Suie Paparude, atac completat de "La mare" si "Run shot (aveti sange)", ale carei versuri, de o ironie subtila, fac deliciul oricarui ascultator.



Doua piese mai vechi, "Armada verbala" si "Ajutor" (reeditata) apar si ele pe disc, intregind atmosfera de energie dementa pe care materialul o degaja.



Paradoxal, piesa-titlu si primul single, "A fost odata", pare cumva rupta de context. Poate de vina este abordarea mai minimalista, insa acest track realmente nu m-a prins...

Sunt, insa, destule piese care sa te prinda si sa nu iti mai dea drumul, pentru ca Suie Paparude se pricep de minune la asta. Iar faptul ca nici macar nu par a se stradui foarte tare sa faca cuiva pe plac le da lor – si muzicii lor – o eleganta aparte.

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu