Summer Break Festival 2010 - Ozosep, ozosep / La conac eu ma petrec

Se spune ca atunci cand iti place undeva, revii. Asa am facut si eu pentru cea de-a sasea editie a festivalului Summer Break organizat de cei de la Urban Vision, Skunk Predatorz si High Definition Management.

Anul acesta, locul de desfasurare a fost ales sa fie conacul unui fost nobil maghiar (de unde si trimiterea la renumita piesa din folclorul maghiar din titlu – stiu ca de fapt se scrie Az a szep:) Gyulai Ferenc pe numele lui. Aflata la vreo 10 kilometri de Deva locatia din Mintia s-a dovedit a fi una geniala. Loc plin de verdeata, liniste sufleteasca si nelipsitul happy good vibe omniprezent specific evenimentelor din Ardeal.

Ajuns la locul cu pricina vineri in jurul orei 2 pm si dupa “formalitatile de check-in” sunt intampinat de catre Mel si Kojok cei doi oameni care au reprezentat interfata ori de cate ori aveam nevoie de vreo informatie sau vreo nelamurire. Mel e domnisoara cu ochelari si umbrela de anul trecut de la Askillz daca mai tineti minte ;)Tin sa le multumesc inca de la inceput pentru asta.

Dupa ce imi plasez la loc sigur (mai exact in conac) boccelele incep sa haladuiesc prin locatie dand la tot pasul de cunoscuti din toate colturile patriei. Venit de pe drum insa simt nevoie de a infuleca ceva si drept urmare ma indrept spre unul dintre locurile de indestulare. Asta dupa ce in prealabil imi leg o bere de mana. Dau peste un loc cu sandvisuri absolut geniale cu tot felul de bunatati in ele si puse la grill - scoruri cat se poate de prietenoase. Asta in timp ce aburii unui gulas in curs de fabricare ma fac extrem de nerabdator. Fericit nevoie mare ca am scapat de blestemul asa zisului restaurant - denumit ad-hoc “La salmonella vesela” – de anul trecut. De laudat de asemenea si prezenta unui stand cu tigari. ”Phillip Morris inna di place” dupa cum imi relata la telefon Hazee in momentul cand intrebam panicat de pe drum daca sunt tigarete in incinta.

Dar pentru ca totusi trebuie sa vorbesc despre muzica incep prin a ma referi la Miguel, prezent la scena mica vineri undeva dupa ora 4 pm. Deep si tech-house-ul la superlativ prestat de tanar au reprezentat o surpriza cat se poate de placuta si mi-au facut dupa-amiaza cat se poate de placuta. Am auzit de la Oxia –Whole life la Sandy Huner – Rare tap (2000 and One edit) dar si multe altele.

Dupa setul lui am reluat peregrinarile prin locatie, una dintre opriri fiind la standul Scarcity Records unde m-am oprit pentru o indelunga socializare cu domnul Mesmer dar si cu Acuarel, aaa... Acapel, aaa... Acqzuel. Hai dom’ne ca mi-a iesit pana la urma. Am memorie buna dar nu tin minte o pun. Pe langa all the goodies prezente la standul mai sus mentionatei case de discuri trebuie neaparat sa spun de ciocolata de casa. Uai, uai ce deliciu! Continui plimbarea si opresc la standuri sau mai exact la cortul unui amic pentru a face si institutul meu o cercetare asupra unei mostre de maraciuca sau cum ar spune o maica de la tara precum cea cu otetul de mere: “- Marihoanda din aia maica de fumeaza tinerii acuma. Si le ia necuratu’ mintile de rad ca bolunzii”.

Summer Break 2010

Prev

1 / 33

Next

Summer Break 2010

Poze Summer Break 2010. Photo credits - partytude.ro.

Strecurandu-se printre beri, tequile si alte lichide bahice isi face simtita prezenta si seara, timp numai bun sa inceapa activitatea si la scena mare. Pe soundsystemul de aici pe care vreau sa il laud pentru felul in care s-a prezentat in ambele seri, deschid seara K-lu & Limun. O prestatie absolut extraordinara a celor doi timisoreni dar si lumea care se strangea incet-incet in fata scenei mari ma fac sa simt vibe-ul specific Summer Break din plin. Un set plin de broken beats condimentat cu multe smecherii de turntablism din partea copilului-minune Limun. Gurile rele ar putea spune ca se simt multe influente din Askillz insa pana la urma cand ascultam un set la disco trebuie sa dansam si “sa ne simtem bine”, nu sa facem o analiza a playlistului sau a trick-urilor realizate. Mai o oprire la standuri, mai o conversatie frivola sau serioasa si vine timpul lui Jinx In Dub sa preia pupitrul. Un inceput bunicel al englezului cel putin in prima jumatate de ora insa apoi interesul mi-a scazut poate din cauza unor “raggaetoane” ce ma duceau cu gandul la o petrecere a unor asistati sociali de printr-un ghetou londonez. Dupa ce am apucat sa ma conversez putin cu tanarul si i-am observat atitudinea de “machote” as putea spune ca am inteles mai bine playlist-ul. Prefer sa mai dau ture, sa ma anturez prestand diverse activitati blamabile de catre mamaia de la tara de care scriam mai devreme dar si sa socializez cu prieteni ajunsi mai tarziu la distractie. Si uite-asa hop-si-asa vine randul lui CTRL Z anul aceasta singur la pupitru. Evolutie buna a setului cu momente mai lejere dar si multeeee altele in forta asa cum dealtfel ii sta bine conasului. Ma declar cat se poate de multumit.

Iar acum, doamnelor si domnilor, the moment lots of girlies have been waiting for, aparitia pe scena a noului copil minune belgian cu nume de rachet ucrainian al drumandbass-ului: Nestky. Ca sa nu fiu totusi rautacios recunosc ca imi plac multe dintre productiile extrem de melodioase ale domnului si e cat se poate de placut faptul ca un reprezentant al noii generatii se apleaca spre sound-ul liquid si nu spre drujbele proaste omniprezente cel putin la noi in tara la petreceri. Revenind la prestatia din seara de vineri a lui Netsky pot sa spun ca nu m-a dat pe spate. A fost un dj set specific unui producator: multe piese din tolba personala si din pacate unele drop-uri total neinspirate. Poate ca sunt oarecum nemultumit si de faptul ca “Starlight” s-a auzit doar vreo 30 de secunde. Lasand toate astea la o parte ma bucur ca am avut ocazia sa il aud live pe reprezentantul Hospital Records si sa ascult cateva variante dubstep ale unor piese ale sale care sunau la fel de bine si cu acest sound atat de trendy in ultimii 2-3 ani. Dupa prestatie l-am scos pe belgian din backstage spre bucuria fetelor pentru o sesiune de poze si autografe.

Usor-usor se ivesc si zorile acompaniate de Hazee la pupitrul scenei mari si K-lu la scena mica. Selectie fina din partea domnului care se ocupa de High Definition dar parca mult mai mult mi-au placut sunetele auzite sambata dimineata din timpul prestatiei alaturi de Rapala. Dub Predatorz raman o alegere geniala pentru diminetile tarzii. Intre timp am ocazia sa ma cunosc si cu unul dintre cei doi The Filters, om pus tare hotarat pe distractie in ciuda orei inaintate. Nu trebuie sa uit de portia de gulas (cam rece ce-i drept) la care am fost invitati de catre cei din Zalau. Cam dupa setul celor doi Predatorz si inca o tura prin spatiul din fata scenei mari unde deja se incinse o partida de fotbal aleg si eu sa inclin armele fericit de o prima zi si noapte extrem de placute. Nu inainte insa de a ma reintalni cu una dintre atractiile weekend-ului de la Mintia: domnul poreclit de mine Maradona de la Ludus – desi acum daca ma gandesc mai bine seamana mai mult cu Belodedici. Intrati si voi pe topicul festivalului de pe drumandbass.ro ca sa vedeti poza si sa va formati o parere.Gratie marinimiei organizatorilor am pescuit un somn de cateva ore chiar in conac.

Dupa vreo 3-4 ore de abandon al activitatilor de distractie, antren si voie buna abandonate datorate nevoii de odihna imi reiau periplul prin curtea conacului - ce snob suna asta! Cafeaua de la barul de langa scena mare e cat se poate de binevenita dar si buna, iar compania avuta in timp ce am baut-o tine deja de aspecte personale asa ca nu are rost sa detaliez. Intre timp in fata conacului incepe concursul de skate care a durat pana spre seara. Initiativa concursului care deja e o traditie a festivalului e insa cat se poate de laudabila. Simpatici erau si cei cativa tanci cu skate-uri facute pentru marimea lor care se dadeau si ei prin incinta. Tot spre dupa-amiaza s-a rezolvat si problema stringenta a tigarilor care disparusera la fel ca si berea dimineata.

Cum timpul trece repede atunci cand te simti bine se face din nou seara si reincepe activitatea la scena mare. Cel care incepe seara e unicul si inconfundabilul Gojira. Prestatie ireprosabila a megastarului plina de breaks dar si ceva dubstep alaturi de mash-up-uri proprii. De la Subfocus la Beastie Boys sau House of pain. Lumea stransa ca la urs inca de la inceput si mai ales fetele prezente in primul rand parca mai abitir ca la Netsky alaturi de muzica Craiului de la Tandarei au garantat un show complet. Caci se stie: unde e Gojira “e” si femei.

A urmat Von D si un sound caruia sincer sa fiu nu i-am acordat prea multa atentie intrucat uauaua ua ua era cam sec pentru planurile mele de sambata seara. Am preferat socializarea, iar mai apoi m-am refugiat la scena mica unde am avut parte de cea mai placuta surpriza a festivalului: cei doi Daft Punk, Justice, etc. de Romania si anume The Filters. Incepand cu prezenta scenica, continuand cu set-up-ul dar mai ales muzica celor doi au fost – si nu ma feresc sa folosesc acest cuvant - GENIAL. Electro in stil pur si in forta, multe mash-up-uri proprii facute pe moment usor sacadate insa din pacate de ceva probleme tehnice. In afara acestui inconvenient m-am bucurat si m-am zbantuit ca un licean alaturi de restul celor prezenti (cei mai multi de pe durata intregului festival) la scena mica. O mare plecaciune in fata celor doi baieti.

Revin la scena mare pentru a prinde inceputul NAPT. E drept ca nici nu prea i-am ascultat eu in ultimul timp insa fata de ce stiam de acum cativa ani parca ce auzeam acum era cu totul diferit – in rau. Sunt de acord ca totul se schimba insa in afara de cateva momente mai rasarite, set-ul celor doi nu m-a prea facut sa tresalt. Asa ca o noua tura de socializare insotita de o plimbare la standuri si revenim in forta pentru Break. Dom’ne, mie nu prea imi place asea dramenbeisul asta mai agresiv dar parca ce am auzit de la baiatul cu aspect de programator cu care orice parinte si-ar lasa fata in oras mai multe ora 12 a fost cat se poate de BINEEEE. Drujbe dar bine facute si care sunau magistral totul bineinteles si cu aportul sunetului pe care il laud inca o data. Per total demn de trecut la categoria Asa DA!

Insa cum orice lucru are si un sfarsit lumina zilei de duminica ne face sa ne dam seama ca sfarsitul prestatiilor de la scena mare e aproape iar sarcina ii revine lui Kojok. Imi aduc aminte si acum cu placere de felul in care dansa, sarea si isi facea incalzirea inainte de a intra la pupitru tanarul. La putin timp dupa inceputul prestatiei sale insa ma indrept spre scena mica pentru a-l auzi pe noua revelatie “consateanul” meu Ion. Piese ca Gojira si MC Bean – Unu’ la un milion dar si Rusko feat Amber Coffman – Hold on incheie intr-o nota cat se poate de pozitiva o alta editie a festivalului Summer Break. Parca in asentiment cu cei prezenti la scena mica nu vreau insa sa accept gandul ca “Its a rap!” si mai trag de mine inca vreo ora dupa finalul setului lui Ion. De real succes si mare angajament artistic si prezenta domnisoarei cu pantaloni portocalii pe care am cadorisit-o cu un mar.

Epilog: Incepand cu locul de desfasurare, vremea care a tinut cu petrecaretii, muzica si vibe-ul festivalului, sunetul de la ambele scene dar mai ales atitudinea extrem de friendly si reactiile on-time ale organizatorilor totul a contribuit la o experienta cat se poate de placuta si anul acesta la Summer Break. S-a vazut si s-a simtit ca totul e facut cu drag de niste oameni daruiti. De aceea permiteti-mi sa ma inclin in fata lor si sa fiu mandru ca un asemenea festival are loc in judetul din care provin si eu.

words: Cristi Kuszai pentru BF

photos by: Partytude.ro