Sa ne jucam de-a Rokolectiv

Te trezesti dupa un somn lung, te dezmeticesti si iti vine greu sa crezi ca timp de trei zile ai fost bagat in priza aproape non stop. Iti aduci aminte cu tristete ca tocmai s-a terminat acea perioada a anului in care esti rokolectiv; mai exact doua seri de dans si una de muzici mai experimentale, in cazul de fata locatiile fiind Session si binecunoscutul MNAC.

Programul Rokolectiv 2008 a fost, la fel ca si anul trecut, foarte stufos din punct de vedere muzical. Multe din trupe deja sunt pe val in afara tarii si sunt considerate relevante pentru noile curente ce au loc in muzica electronica contemporana. Practic, si anul acesta, Rokolectiv a urmat conceptul va aducem muzica pe care o sa o auziti la anul, iar tema a fost playground. Elementele care au dominat in mod obsesiv pe parcursul celor trei seri au fost conceptul de muzica electronica live si improvizatie.

Toti artistii din program au venit cu un performance diferit fata de ceea ce auzi in mod normal (desi nu prea auzi asa ceva prea des in Romania - poate chiar deloc).

La intrare in Session te asteapta un Skinstrument foarte haios un dispozitiv din care poti scoate diverse variatii sonore atunci cand te atingi de alta persoana; practic, corpul tau devine un fel de atelier din care pot iesi tot felul de sunete. Prindem un Pantha Du Prince romantic, nuantat, pe care il poti servi si la masa, alaturi de un pahar de vin bun, rosu. Roieste de straini si te intrebi de ce o atmosfera ca asta se intampla doar la evenimente de genul Rokolectiv, insa pana sa gasesti raspunsuri, te izbeste post punk-ul combinat cu electro al trupei franceze Dat Politics. Publicul se dezmorteste, incepe sa se miste, pe langa barul principal este o forfota continua, in fata scenei blitzurile pleznesc de zor. Nu este un concert rock, desi este ritm de rock, nu este nici electro, desi este ritm si de electro, insa nu te lasa sa stai nicio secunda, nu poti ramane pur si simplu indiferent (decat daca ai nimerit acolo din greseala). Underground Resistance isi fac aparitia in aplauzele fanilor, unul cate unul, pana se formeaza gasca anuntata de catre organizatori: Mike Banks, Ray Merriwheather, Cornelius Harris, Milton Baldwin si Frankie Fultz, sub numele de Interstellar Fugitives. Isi aduc propriul VJ, si construiesc in cele doua ore de live act (sau poate mai mult sau mai putin) o poveste venita din anii 90, o istorie a muzicii techno. Dupa ce ai citit in toate revistele de specialitate despre ei, ai vazut poze cu ei si ai ascultat performance-uri inregistrate, ii vezi in sfarsit, live, la tine in Bucuresti. Sentimentul de mandrie expus de participanti este afisat pe toata durata prestatiei colectivului UR; aflam ca Bucurestiul nu este foarte diferit de Detroit si ca show-ul de la noi este unul dintre cele mai bune pe care le-a avut UR in ultimii doi ani. The Model incearca sa mentina aerul dinamic emanat de cei doi, drept pentru care se dezbraca dai de un DJ in pielea goala, cu cravata si ochelari, miscari diabolice si un ritm nervos. Destul de scurt, pentru ca mai urmeaza cuplul indragit deja de multi romani, Dandy Jack si Sonja Moonear. Ca si anul trecut, cei doi se completeaza reciproc, Sonja la platane si Dandy Jack ocupat cu partea hardware. Clubul incepe sa se goleasca, insa cei doi danseaza in continuare cu aceeasi dragoste pentru muzica; ca si cum nu ar conta absolut deloc daca mixeaza in fata a mii de oameni sau doar a cateva zeci.

In cea de-a doua seara au fost mai multi participanti, atmosfera mai dinamica, muzica la fel de buna. Highlight-urile au fost Sacha Winkler (Kalabrese) impreuna cu trupa Rumpelorchetra, trio-ul Mungolian Jet Set si cei doi artisti de la Elektrofant. Tom Wilson a deschis seara intr-o ipostaza inedita, asa cum nu l-am mai auzit niciodata (si probabil nimeni, pentru ca a fost un proiect realizat in doua-trei zile): un live cu trupa, scotand in evidenta imaginea unor noi new kids on the block, adaptati la tendintele muzicale actuale. Dupa aplauzele primite la final, s-ar spune ca publicul a fost placut impresionat. Kalabrese si trupa au facut, insa, show-ul serii: deep house, jazzy house, funky, vocal, sexy, improvizatie, romantism si dragoste pentru public. In grup, muzica lor s-ar putea descrie ca acoustic house circus. Au avut si ora propice, si publicul necesar pentru a crea o atmosfera deosebita; si, nu in ultimul rand, armele cu care sa faca asta. Mungolian Jet Set au avut o reprezentatie inedita, cu un outfit bizar si o muzica mai meditativa. Desi muzica lor nu era menita sa miste lumea asa cum trupa precedenta a facut-o, cei trei norvegieni au umplut pupitrul de hardware si au dezlantuit o atmosfera disco cu elemente bizare, pe alocuri arhaice future jazz electronic. Polar houserii de la Elektrofant au fost energici, au promis de la bun inceput o calatorie prin lumea acid-house, si in proportie de 90 % s-au tinut de cuvant.

Daca e vreo seara pe care musai nu trebuie sa o ratezi cand vine vorba de Rokolectiv, aceea este seara de la MNAC. Nu pentru ca te simti in siguranta acolo si nu o sa-ti verse nimeni bere in cap sau sa te calce pe picioare, ci pentru ca cea de-a treia seara o reprezinta crema avantgardismului muzicii electronice. Americanul Daedelus, englezoaica Planning to Rock, nemtii nebuni de la Khan of Finland au fost partea dansanta a serii, in care muzica a fost excelenta pentru dans. Daedelus a venit echipat cu artileria de la Ninja Tune, si a avut o prestatie extrem de vibranta si plina de energie si eclectism. Ritmul violent si piesele care izvorau din loop in loop erau irezistibile, mai ales daca-ti uitai privirea spre dispozitivul cu care mixa. Stilul lui Daedelus este dificil de transpus in cuvinte, pentru ca este atat de imprevizibil, incat te poti astepta la orice de la el. Khan of Finland au facut un show excelent, nostim, combinand orice, de la muzica electronica la pop-rock si rock & roll. Aceasta a treia seara de Rokolectiv a reprezentat si debutul lui Sillyconductor, un artist nou aparut pe scena muzicii electronice romanesti. Acompaniat in cea de-a doua parte a prestatiei sale de doi tobosari, Sillyconductor a fost perfect pentru inceputul unei seri speciale. Rokolectiv 2008 s-a incheiat cu veteranul Jean Jacques Perre, insotit de David Chazam. Perrey reprezinta el insusi o istorie muzicala, asa ca oricat de mult ai sta sa-l asculti, tot nu e destul desi la prima vedere diferenta de varsta intre el si publicul sau este destul de frustranta, dupa ce il vezi, il asculti, il ai in fata ta, distanta incepe sa dispara, barierele culturale incep sa se sparga si ti se infatiseaza clar in fata totul, extrem de limpede: a living legend. Si surazi in interior, gandidu-te ca este o ocazie poate unica.

Despre Rokolectiv se mai poate vorbi mult; despre muzica si artistii care ne surprind in fiecare an, si mai mult. Cum a reusit o mana de oameni sa faca unul din cele mai bune lucruri pentru muzica electronica in Romania? Din dorinta de diversitate si fara a se pune problema vreunui castig ulterior venit de pe urma festivalului.

Deocamdata avem galeria foto completa. Revenim cu filmari.

Galerie foto: Rokolectiv Fest Ziua 1 @ Session Club


Galerie foto: Rokolectiv Fest Ziua 2 @ Session Club


Galerie foto: Rokolectiv Fest Ziua 3 @ MNAC