Rokolectiv - ziua 3

Duminica, de pe la ora sapte seara, s-a desfasurat cea de-a treia si in acelasi timp ultima parte a festivalului Rokolectiv. De data aceasta, petrecerea a avut loc la Muzeul National de Arta Contemporana si nu la Preoteasa, ca in celelalte seri. Chiar daca este pazita foarte strict, aceasta 'secventa' a Casei Poporului este deschisa unor evenimente de genul acesta.

Trebuie subliniat inca de la inceput ca ultima seara a festivalului a fost una cu adevarat speciala. Organizatorii au adus in fiecare seara artisti speciali si originali, dar duminica seara a fost de departe apogeul. De data aceasta, s-a pus foarte mult accent pe inovatie in ceea ce priveste domeniul muzicii electronice si experiment. Artistii au avut prestatii inedite care in anumite momente au lasat pe multa lume cu gura cascata.

Evenimentul a inceput cu doi artisti spanioli, pe nume Reactable. Trebuie spus inca de la inceput ca scena muzicii electronice romanesti nu a mai vazut niciodata asa ceva si probabil nici nu o sa mai vada foarte curand. E foarte greu de explicat ce faceau cei doi oameni acolo. In mare, ideea e ca au creat un sintetizator manual. Butoanele erau niste cuburi de plastic care in functie de pozitia in care le puneau pe o masa, redau sunete si efecte. La baza probabil e vorba despre un fenomen fizic simplu si usor de inteles, dar uimirea pe care am avut-o cand am vazut ce fac cei doi spanioli, mi-a golit creierul. Nu mai era nici loc, nici timp de explicatii.

In continurea celor de la Reactable, a urmat artistul francez, Pierre Bastien, care a reusit si el la randul lui sa creeze mare valva si admiratie in randul publicului. Si el, ca si primii doi, crea sunete intr-o maniera alternativa. Masinaria lui, mai bine zis orchestra de roboti mecanici, parea la prima vedere o jucarie pentru copii. Tot felul de rotite, suruburi si cheite care redau fiecare cate un sunet diferit. Si el a fost una dintre atractiile serii. Desi primii doi artisti au reusit sa creeze o muzica dance experimentala, un downtempo amestecat cu groove-uri de minimalism, Pierre Bastien s-a axat pe un melanj intre dance si jazz.

Dupa cele doua reprezentatii cu adevarat spectaculoase, au urmat prestatiile altor 3 artisti. De data aceasta lucrurile au revenit cat de cat la normal si la modul obisnuit de productie muzicala. Muzica a mers cam pe acelasi tipar toata seara. Experimentala si foarte downtempo. O muzica reusita si foarte bine construita. Dupa Pierre Bastien, au urmat doi romani care chiar au reusit sa-i impresioneze placut pe cei prezenti. Intr-adevar pare greu de crezut ca doi romani pot crea o muzica de o asemenea calitate. Cu Minus la laptop si cu Vali Chincisan responsabil pentru proiectiile video, live actul lor a fost intr-adevar de apreciat si merita fara doar si poate laude.

A venit apoi si timpul pentru cel de-al patrulea invitat al serii, englezul Freefrom. Din nou un artist talentat, care ne-a impresionat prin muzica lui. Freeform a facut un live act doi in unu pentru ca s-a ocupat atat de muzica cat si de proiectiile video.

Din pacate n-am mai reusit sa prin finalul si pe ultimul artist, Doravideo din Japonia. Per total, seara de la MNAC a fost o experienta care merita sa fie trecuta in CV.

Dupa ce vezi astfel de oameni, cu inovatiile lor, in ceea ce priveste arta contemporana, te intrebi daca un simplu DJ, care nu face altceva decat sa puna o piesa dupa alta, mai poate fi numit artist

Galerie Foto: Rokolectiv - Day 1 @ Preoteasa

Galerie Foto: Rokolectiv - Day 2 @ Preoteasa

Galerie Foto: Rokolectiv - Day 3 @ MNAC