Review Summer Break 2009 Festival: Lelit(z)a din Orastie / M-am dus la cumetrie / La Summer Break in Vechea Simerie

Judetul Hunedoara inseamna Ulpia Traiana Sarmisegetuza, Parcul National Retezat, Iancu Corvin de Hunedoara dar intrucat acesta nu este curs online de istorie, prefer sa ma refer acum la cea de-a cincea editie a festivalului organizat de Skunk Predatorz in Simeria Veche pe malul Streiului. Asadar, in cele ce urmeaza ganditi-va la un peisaj care sa includa multa verdeata, un rau, doua scene foarte bine dotate, muzici de la breakbeat si drumandbass la dubstep si pe alocuri techno, romance si unguroaice deschise la minte, dar mai ales, un loc plin de vibe. Doamnelor si domnilor, Summer Break, asa cum l-am inteles din punct de vedere muzical, climatic, social si nu in ultimul rand al distractiei.

Am ajuns undeva in jur de ora 12:00, vineri. Pana sa apucam sa parcam masina deja socializam la una mica cu niste baieti din Bucuresti: bere, votca si altele. Masinile zac peste tot in jurul locatiei asa ca o lasam si pe a noastra langa ele. Penetram locatia ce misuna de tot felul de oameni iar la scena mica Hazee si Rapala (Dub Predatorz) asigura fundalul sonor. Baietii cu skate-urile faceau si ei ce stiau mai bine cu ele, sorbiti fiind din priviri de adolescente care probabil le doreau id-ul de mess. Veniti fiind de pe drum ne gandim ca o mica gustarica nu ne strica, asa ca ne indreptam spre ceea ce parea un restaurant, imediat langa intrare. Dupa ce ne dam seama de felul in care se face servirea sau de felul in care era prezentata si arata mancarea, ne consolam doar cu gandul ca cei de la SMURD erau si ei prezenti la doua mese mai incolo.

Dupa amiaza trece usor in prezenta unui soare extrem de zambitor asemeni celor care sunt prezenti. Placerea reintalnirilor cu vechi sau mai noi cuoscuti din diferite locuri ale tarii, amintirea tripurilor de la alte petreceri dar si selectia lui Whiteroly, sau techno-ul extrem de dansant al lui Acquazel fac ca totul sa fie exact asa cum trebuie. Seara se lasa usor si incepe activitatea si la scena mare. Pentru inceput Hazee impreuna cu MC Posset sunt cei responsabili de atragerea multimii spre scena si o fac foarte bine. Dupa ei vine timpul primilor headlineri prezenti la fest si anume Grimelock impreuna cu MC Maelan si MC Dynamic. O prestatie foarte buna din punct de vedere al show-ului si a implicarii celor doi MC. Selectia insa nu pot sa spun ca m-a dat pe spate. Incet, dar sigur, prefer din nou socializarea la barul cu bancute de trip acoperite de un camuflaj care parca te ducea cu gandul la un adapost de antiaeriana dintre cele doua scene. Doar ca acela era insa locul in care puteai sa te faci avion. Aici alte hoarde de cunoscuti dar si cateva shot-uri fac numai bine incalzirea pentru Stereo:Type adica CTRL Z si Screwface. Distractie, antren si voie buna pe muzica celor doi insa parca totusi putin cam multe hituri. Dar per total un mash-up inspirat.

Schimb putin peisajul si ma indrept spre Green Stage unde Blanilla presta cu drag si spor la butoane. Extrem de happy si groovy, asa ca ma hotaresc sa imi tocesc putin baschetii si pe acolo.

Cateva ture de la o scena la alta, o conversatie si o privire galesa cu o domnisoara si incet, incet se crapa de zi. Ultima ora si jumatate de program din a doua zi mi-o petrec la Main Stage, unde Kojokstan Troopers si un amic aparut cu un recipient cu continut alcoolic ma fac parca sa ma pregatesc sufleteste pentru ce avea sa mai urmeze. Dimineata de sambata a insemnat tolaneala pe canepelele rosii de sub umbrelele de la localul cu prajeli (cine a mancat acolo stie despre ce vorbesc) si conversatie. Din pacate insa si ploaie. Sirenele si povestile unor amici ma fac sa imi dau seama ca Ansamblul condus de maestrul Naboiu si Grupul de Umor Negru Calusarii cu Catuse isi face prezenta simtita. Apropo de asta, mie “siguranta si incredere” imi inspira mai degraba un slogan la absorbante.

Dupa vreo 2-3 ore de somn am marea plecere sa imi fac inviorarea pe ritmurile lui DEX. Cafea si broken beats insa din pacate din nou ploaie.

Dupa amiaza de sambata trece usor si strecurandu-se printre stropii de ploaie, care din cand in cand mai fac cate o pauza, o noua vizita la “Salmonela vesela” pentru ceva de-ale gurii – doar prezenta din nou a celor de la SMURD la o masa alaturata si a catorva amici infometati mi-au dat curajul necesar . Concursul de skate si tufele de zmeura din spate imi starnesc buna dispozitia Ma indrept spre scena unde DuBase iar mai apoi selectia lui Ra, Chambermaid swing-ul lui Parov Stelar si balkan mash-up-ul lui Be@st ma fac sa ma gandesc ca cea de-a treia zi va fi cireasa de pe tort. Intre timp s-a montat si zidul de catarari si se anunta inscrierile pentru concursul de catarari. Cum eu de-abia merg si pe asfalt ma hotarasc sa dau skip. Prefer sa mai dau niste ture si sa gust dulciurile de casa (care pe langa faptul ca erau foarte bune si aratau foarte bine aveau si preturi mai mult decat studentesti) de langa barul camuflat. Dar si sa ma uit cu drag la niste cercei din bucati de pelicula video care ma fac sa zambesc si sa imi aduc aminte de vechea zicala “Fiecare cu filmul lui”.

Si uite-asa hop si-asa vine seara pe care o incep cu tanarul Whiteroly in plina forta si o punga cu floricele cu caramel. Din nou ture si conversatie asteptand cu interes setul lui Leizaboy pe care nu il mai ascultasem din frageda pruncie. Un set bine legat si extrem de dansabil. Ploaia incepe din nou sa creeze probleme care din pacate nu au disparut pana tarziu dimineata. Asa ca purced spre barul camuflat si din cand in cand mai ajut oamenii sa impinga prelatele cu greble ca sa cada apa de pe ele. Printre pahare cu votca si stropii de ploaie vad cum un angajat SMURD verifica starea unui tanar turmentat ce se uita cu ochii inchisi si capul lasat pe spate, tolanit pe o bancuta, spre stelele de pe cerul innnorat. Cu alte cuvinte un cetatean ce nu pierduse timpul band apa. Nimic mai mult decat o ploapa ridicata de bravul absolvent de – probabil- postliceala tanarului cu chef de viata, o lanterna - de speolog, cred - peste pupila dupa care reluarea periplului nocturn printre tinerii petrecareti. Am inceput sa cred ca nici SMURD-ul nu mai e ce era o data.

Iar acum relatarea despre ce mi-a placut cel mai mult din tot festivalul. Ploua deja de vreo ora si dupa un drum la o benzinarie din apropiere m-am intors sa vad ceea ce a fost highlightul festivalului pentru mine: conasul A Skillz. Sincer va spun ca am stat 30 de minute ca sa scriu mai departe in acest articol si nu am stiut cum sa continui. Ei bine, selectia si vibe-ul pozitiv pe care le-am simtit in ploaia din Simeria pe muzica domnului mi-au adus aminte de cele mai frumoase momente de la petrecerile la care am fost de-a lungul timpului. De asemenea tin sa multumesc grupului de adolescente din fata si domnisoarei cu umbrela si ochelari care a fost tripul serii pentru mine. De la Aerosmith la Groove Armada sau de la Tupac si Dre la Bassement Jaxx sau Fun Lovin’ Criminals totul a fost la superlativ – un mash-up de mare clasa. Am apreciat deasemenea si reprezentatia ad-hoc de tricouri ude ale catorva domnisoare. Un mare plus de asemenea pentru proiectiile din timpul lui A Skillz. Cele cu zana de pe malul raului si povestea cuplului de pe banca din parc mi-au conturat filme pe care vi le dorim si dumneavoastra. Si DA!, Adam a invins ploaia din punctul meu de vedere. Si dupa cum spunea un vers: “Here comes da one that gets the crowd jumpin’!”

A urmat un scurt periplu la masina pentru a ne schimba hainele leoarca deja si cumetrirea unor tinere la un zambet. Lynx si Kemo au inceput in fata unei multimi si mai rapusa de ploaia care cadea deja de vreo 3 ore fara oprire. Un MC foarte sufletist si care felicita multimea pentru prezenta in ploaie de cateva ore bune si o selectie pe un film care in prima jumatate de ora nu pot sa spun ca m-a impresionat au insemnat pentru mine sfarsitul activitatilor de distractie, antren si voie buna din weekendul 10-11-12 iulie. Inca o ultima tura in locatie dupa care hopa sus in masina si inapoi spre casa intr-o dimineata in care nici zorile nu se zareau din cauza norilor. Drumul a fost insotit de regretele faptului ca nu am stat si la maestrul TRG insa hipotermia si-a spus cuvantul.

In loc de incheiere – Editia aniversara a Summer Break a fost pentru mine si prima prezenta acolo si nu pot sa spun decat ca am ramas cu amintiri cat se poate de placute: incepand de la felul in care am fost primit de organizatori, locatia, sunetul, multimea (mai ales cea de prezente feminine mai mult sau mai putin adolescentine) de prieteni si cunoscuti din toate colturile tarii, line-up-ul dar mai ales vibe-ul fac mai mult decat sigura revenirea in anii urmatori. Evenimentul este unul cu extreme de mare potential mai ales ca ce am vazut eu a fost pe vreme de criza. Felicitari Hazee, Pic si tuturor celor implicati. Loud respect!

foto: partytude.ro

words: Cristi Kuszai