Pretul succesului cu Amon Tobin

05 Mai 2008 Beat Factor BeatFactor

Pretul succesului cu Amon Tobin
TAGS:
party 
Prima zi de Paste si era oarecum evident ca trebuia iesit din mediul pascal inconjurat de oua si lumina. Numai bine ca in agenda era marcat: 27 aprilie Amon Tobin la Session. Zis si facut..m-am echipat, am adunat lume si ne-am pornit la voie buna. Eram putin ingrijorata totusi de seara ce tocmai incepea, deoarece in ultima vreme la evenimentele de genul acesta s-au cam dat rateuri...uite Jazzanova.


Ajunsi la locatie lume buluc la intrare, deci am stat romaneste la coada pana sa intram in intunecosul Session. Ceasul arata ora 22:45 si imi era teama ca nu am prins Silent Bass...dar totul era sub control caci eventul a inceput de indata ce m-am ancorat in fata. Era deci ora 23 :00 si seara prindea forma sub sunetele Silent Strike.

Pentru ceva perioada de timp inainte de acest eveniment, se vorbea despre proasta alegere a locatiei. Si au fost destule dezamagiri pana la acest eveniment care sa consolideze aceste pareri. Dar sa zicem ca nu trebuie sa ne lasam influentati de ce a fost si sa ne concentram asupra celor prezente. Asa deci am stat cu ochii si cu urechile ciulite la maxim ca sa vad si sa aud tot.
De auzit am auzitacum cu vazutul a fost o problema. Dan Basu cu visuale, Club Session cu proiectoru ; nu s-au prea sincronizat cele doua parti cand a venit vorba sa avem si noi produsul final. Daca la editia de anul acesta de Rokolectiv (care si-a tinut primele doua seri in Club Session) visualele se vedeau si pe lateralele pupitrului, acu la seara Amon Tobin..pauza. Ok, sa fie imagine doar pe partea centrala, plasata fix in capul performer-ului si pe un perete cu model, fie ! Dar ar fi fost superb daca imaginea era si clara. Sa fie asta deja un semn se proasta organizare ?

Publicul aclama oamenii talentati aflati sus la pupitru, iar acestia din urma rasplateau publicul cu creatii numai bune de dus la suflet. Dar ce sa vezi ce sa vezi, pe parcursul setului in spatele celor doi s-a putut observa o umbra ce purta niste ustensile...era chiar Amon Tobin care a starnit blitzul aparatelor foto, sa ii surprinda prezenta.

Un spectacol care chiar a meritat. Ca de fiecare data Silent Strike a reusit sa ne incante, la propriu cu prezenta, iar acum cu Dan Basu si al lor proiec Silent Bass nu pare ca se vor da mai prejos.

Ceasul arat miezul noptii si ne apropiem tot mai tare de momentul pentru care ne aflat cu toti acoloacum pe intuneric. Publicul care pana atunci mai statea si pe langa bar sau pe vre-un fotoliu pierdut prin incapere, a decis sa se adune in primele randuri. Incepeam sa ne suflam in cefe si sa calcam pe picioareaerul urma sa se transforme in abur si deci cam greu de respirat. Si Amon Tobin a urcat pe scena, publicul a intrat in atmosfera.

Amon Tobin, actual membru al label-ului Ninja Tune, a luat hotararea, care l-a facut cunoscut si apreciat pe plan mondial, de a se apuca de muzica electronica. A inceput cu ajutorul unui sampler si cu adoptarea unui nume de scena, preluat de la romanul cu acelasi nume a lui Stephen King.
Cei de la Ninja Tune au semnat cu el si i-au dat posibilitatea astfel sa-si inregistreze primul material Bricolage. Materialul a adus mai mult decat era pe atunci in anii 90 si anume trip-hop, el a adus elemente de bossa-nova, batucada si jungle.

Cel de al doilea material Permutation a facut ca muzica lui Amon Tobin sa nu mai poata fi acel gen de muzica care ar putea fi ascultata intre o cafea si o cina, acest album demostra partea mai intunecata a artistului. Sa spuneam doar ca materialul a pus capat posibilitatii vre-unuia de a asculta muzica lui Amon ca una de background.

Dar de la inceputurile sale pana la ultimul material Foley Room se simte un crescendo. Albumul arata o crestere din punct de vedere muzical si tehnic a lui Amon Tobin ; el s-a focusat in special pe manipularea sunetelor de la origini. Deci incarcat cu microfoane, el a pornit in a colecta sunete din orice loc intalnit in cale. Animale, insecte, muzicieni, ustensile, morociclete si alte zeci de chestii care scoteau sunete interesante, toate astea au fost incorporate in acest ultim material. Trebuie precizat ca desi procesul a fost unul cat se poate de experimental, materialul nu este unul de testare a muzicii avangardiste. Este acelasi Amon Tobin, doar ca acest Amon Tobin este dus la un nivel mult mai inalt al profunzimii sunetelor care fac posibila crearea unei melodii/album de exceptie.

Cu toata acesta instorie in spate, concertul trebuia sa fie unul care sa ne lase pe toti cu gurile deschise. Nu, nu ma asteptam la vre-un hit care sa fie prezentat in set sau la o seara exclusiv jazzy ; asa ceva as putea sa am in fiecare seara acasa dand drumul la Winamp si nu sa ma deplasez pana in Session .

Nu a durat mult pana nu am mai suportat ingramadeala din fata si dupa ce am reusit sa fac cateva poze, m-am retras langa bar unde simteau eu ca aerul nu e atat de rarefiat. Session era plin ochi atat inauntru cat si pe hol si pana la intrare unde stiam de la editia Rokolectiv ca nu avem voie sa stationam.
Cuvintele celor care si-au dat cu parerea asupra locatiei imi erau si mie acum pe limba.

Abonatii clubului nu au intarziat sa apara..era si normal fiind prima zi de Paste, nu era cool sau true sa stai acasa cu mama si tata + alte neamuri de prin provincie, si sa spargi oua. Asa ca au venit in club sa-si miste formele, coatele si ce or mai fi adus cu ei. Buuuun, pana aici totul e bine, dar parca sunetul nu mai mergea la corason si parca Amon nu-si dadea silinta. Partea de visuals nu a fost sa fie in seara aiaproiectorul continuand sa transmita imagini neclare si late.

Darkstep..sa fie asta noua preferinta a lui Amon ? ma intrebam. Auzeam un sunet pe care nu il mai auzisem la el ; vedeam fete confuze pe langa mine, dar care totusi incercau sa se simta cat de cat bine. Desi publicul era extaziat in fata, fiind cu mainile pe sus si aplaudand, se simtea o stangacie in toata manifestarea lor. Si pe buna dreptate, era normal sa aplauzi un nume precum Amon Tobin care are totusi o cariera si niste realizari exemplare in spate. Dar show-ul din acea seara, personal nu-mi dadea nici un motiv de aplauze.

Era ora 00:40 cand Amon se parea ca face o pauza ? Parea dubios..sau poate nu ? Oricum publicul a cerut bis, dorinta care ia fost indeplinita. Deci concert prelungi speram noidar speranta a murit mai repede decat se astepta ; s-a facut ora 02:00 si ca orice performer de renume, Amon Tobin si-a incheiat setul dupa doua ore chinuite. OK , lasam omul sa plece pentru ca noi ramanem sa ne continuam seara de party. Dar ce sa vezi si sa nu creziodata cu setul lui Amon s-a incheiat si seara, in club aparand bodyguarzii. La un AFARA raspicat am realizat ca seara chiar se terminase.
Era prea mult sa mai fi adus un DJ de al nostru sa puna muzica ? Seara nu s-ar fi terminat atat de brusc si rece.

Asteptand la o inevitabila coada la garderoba pentru a-mi lua haina in primire a fost normal sa aud pareri si cuvinte de ocara aduse organizarii cat si a locatiei. O tragi-comedie in plina actiune se desfasura in fata ochilor mei ; dar ce era si mai tragi-comic, era faptul ca se aflau acolo pe hol si persoane care intrasera la eveniment cu jumatate de ora ca acesta sa se termine, platind frumoasa suma de 50 RON ceruta la intrare.

Putin confuzi si indignati am parasit incinta renumitului, celui mai plin de caldura si ospitalierului club din Bucuresti.

Cu un gust amar (si nu era de la bere) am plecat acasa unde am visat la un eveniment ideal, unde locatia e de mari dimensiuni si deci aerul placut de respirat, unde visualele imi ung sufletul prin claritatea lor si sunetul nu ma omoara cu zgomote ieftine si unde bodyguarzii sunt interzisi sau angajati doar sa adune gunoiul de pe iarba. Vise placute


Galerie foto: Amon Tobin @ Session Club


Popup detector