Luciano, una tormenta de cerebros

Sambata, 6 decembrie. Incertitudine maxima. Vine sau nu Luciano? Bine, vine in Midi-ul clujean, dar vine si in Kristal? Avem un zvon datand de prin noiembrie pe Beatfactor, o mentionare pe love2dance si cam atat. Nici o confirmare, nici un comunicat de presa, nici o stire, nici un flyer. Intru la Sneak, vad afisul si ma linistesc. Vine Luciano! E pe bune!

Sambata, 13 decembrie. Zi cu ghinion, mi-am pierdut cheia de la casa(da, sunt superstitios). E frig, ploua sustinut iar vantul bate cu nerusinare. E fix genul de vreme care imi poate strica toata buna dispozitie si pofta de dans. Chiar toata? Ei bine, nu toata. My mood: monochrome (Jeo), nonculori. Camasa alba, cravata neagra, tenisi albi, pantaloni negri. Casual.

Bai, e omor la Kristal, noi nu mai mergem! E coada ca pe vremea lui nea Nicu Caterinca, imi zic! Oricum ma astept sa fie plin. Reusesc sa prind un taxi, in alergare usoara. Povestiri nemuritoare: pret de 15-20 minute se discuta despre vreme, politica, criza financiara, chiriile din Bucuresti, bani si banci. Am ajuns la club. E ora 1. Pasesc inauntru cu emotia cu care intra un scolar la sex-shop pentru a 2-a oara

Deschid o paranteza. Saptamana asta am fost la un training pe negociere si manipulare in vanzari, unde am invatat un termen foarte misto, si anume spatiu de confort. Am inchis paranteza. Nu numai ca nu putea fi vorba de spatiu de confort la Kristal, dar nici macar de spatiu vital. Dupa 4 Sunwaves-uri si zeci de event-uri de clubbing, pot sa afirm ca nu am vazut vreodata o masa mai mare de oameni adunata la un loc intr-un singur club. Dupa estimarile mele, sa tot fi fost in jur de 2500 de oameni (iar clubul are capacitate maxima 2000). Astfel, ma vad nevoit sa acord o bila neagra atat Sunrise cat si Kristal: domnilor, in goana dumneavoastra interminabila dupa profit, ati reusit sa va bateti joc de fiecare client in parte care v-a trecut pragul sambata seara. Sa va fie rusine!

Trecem peste Reusesc sa imi gasesc cu greu loc undeva pe langa scarile din stanga.Am deosebita placere de a ma intalni cu o amica din Bucuresti pe care nu am vazut-o de foarte mult timp. Hai sa stai cu noi la masa! Facem cunostinta cu necunoscutii, formalitatile de rigoare. Ce bei? Stii, nu vreau sa profit de ospitalitatea voastra, imi e de ajuns ca am putut sa las si eu geaca aici la voi. Omule, zii ce bei si nu ma mai enerva! Arabela, Alex, Cristina, thank you, ati fost niste dulci! Sa mai zica cineva ca nu exista si bucuresteni cu mult bun simt!

Hai sa vorbim si despre muzica acum. El Cezere, vadit emotionat de amploarea evenimentului concretizata prin numarul de ascultatori prezenti, precum si de greutatea numelui ce avea sa il urmeze, a avut un warm up corect, klin, atent construit. Presarat pe alocuri cu momente extaziante si brazdat uneori de loop-uri plictisitoare. De mentionat, piesa Matthew Styles- We said nothing, [a:rpia:r] old school fun. A venit o mica factiune din gasca din Constanta. Buah, mi-a fost tare dor de voi, simpaticelor! La ora 2, apare elvetiano-chileanul-berlinezul Lucien-N-Luciano. Poarta o palarioara pe cap si pare foarte in forma.

La 2 jumate, se declanseaza nebunia generala. Clubul erupe dintr-o data ca un vulcan. Mustaciosul intra la consola, nu inainte de a ne arata o inimioara formata cu ajutorul degetelor si de a face o plecaciune, semn ca artistul isi iubeste si respecta fanii din Romania. E timpul ca boxele sa vorbeasca! Dj-ului i se face mila de cei aflati in mijlocul ringului ca intr-o cutie de sardele pusa la fiert: odata cu prima melodie, intra in functiune si tunurile de aer.



Oarecum atipic, Luciano arunca la gunoi mai tot ce a construit Cezarel, incepand de jos, si se pune pe constructie, abordand un set destul de meticulos, perfectionist. Si ce poate fi mai extaziant decat sa incepi setul cu o piesa atat de indragita precum Mike Dunn- God made me funky? Dj-ul nu se dezice de influenta sud-americana si ne serveste pe tava vocea superba, grava, plina de durere a argentiniencei Mercedes Sossa- Antiguos Duenos de Flechas. Moment in care mintea imi zboara invariabil la acea scena superba de dans din Its all gone Avem si niste vocaluri de copii, insa nu sunt copiii lui Luciano (Enfants). E alta piesa. La 4 si jumatate, ritmurile tiganesti se imbina cu cele grecesti pe melodia superba a lui Yoirgos Mangas- Gia tous anthropous pou si simt ca imi dau lacrimile

Ma trezesc din nou la viata pe Inner City- Good Life (Carl Craig Accapella Remix), o melodie pe care Luciano o baga de foarte mult timp. Setul e presarat pe alocuri cu ciocane grave. Urmeaza alta piesa foarte apreciata de dj: Mes, sau La Mezcla, sau Habla con la luna, a lui Mario Ochoa. Iar Mes vine la pachet cu Tor, evident Joe Arroyo- La Tortuga, piesa care a rasunat la after-ul Sunwaves 4. Variatiune, avem Floete a lui Rhadoo. Genial, imi zic. Ma simt extraordinar ca sunt roman! Suita noastra din Tara Motilor e celebra in toata lumea. Ce lipseste din peisaj? Oye mami! te estoy hablando a ti ...Mi nombre? Mi nombre Juan Pachangaaa.Brother;s Vibe- El baile. In jurul orei 7, ma intorc in trecut: Robbie Rivera- Feel this este una din piesele care m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de muzica asta. La 7 cade sunetul. La 8, dj-ul ne face o oferta de pace, prin Cobblestone Jazz. Hai sa mai stam 10 minute. Si bine facem, pentru ca dj-ul incheie setul magistral cu Robert Hood- And then we planned our escape. Magic! A night to remember!

Vezi poze de la acest eveniment AICI!

Vezi video AICI