Hello! How do you do? I'm a French robot happy to play for you

O voce robotizata, dar prietenoasa, saluta multimea. Acompaniati de lumini calde, sintetizatoare, drum machine-uri, chitare, tobe si un costum alb, Air si-au inceput show-ul de la Sala Polivalenta, pe 11 februarie 2010.

Trei tip imbracati imaculat au urcat pe scena, s-au pozitionat strategic in fata instrumentelor (chitara, tobe si electronics) si ne-au invitat sa Do The Joy.

Air au inceput concertul cu piesa care deschide si cel mai recent album, Loce 2, Do The Joy, invaluiti intr-un sound asa cum Sala Polivalenta nu a mai auzit niciodata.

Intr-un tandem perfect, locatia destinata evenimentelor sportive, in mare pare, si-a plecat capul, si le-a permis celor trei instrumentisti sa sune chiar mai bine decat pe album.

Niciodata de cand se fac evenimente in Sala Polivalenta un concert nu s-a auzit atat de bine. Era si normal, avand in vedere ca cei de la Air au realizat combinatia perfecta intre acustic si electronic. Ochiul nostru format a putut contura un Arp 2600 si chiar un Moog, iar asta explica acel sound plin, cald si curat.

Prima parte a concertului s-a concentrat pe track-urile recentului Love 2, Do The Joy, So Light is Her Footfall, Love sau Be A Bee, dar nu au lipsit nici clasicele Playground Love, in varianta instrumentala, sau Sexy Boy.

Intreg show-ul Air a fost inconjurat de un paradox muzical: piesele melodioase, cu tonuri melancolice, erau invaluite intr-un sound general robotizat. Totul se transformase intr-o entitate-robot cu sentimente umane, simple si frumoase.

"Hello! How do you do? I'm a French robot happy to play for you!", spune Nicolas Godin cu vocea robotizata, ca mai apoi, cu acelasi ton si timbru vocal, sa rosteasca pe note muzicale "Kelly Watch The Stars".

O poveste parca rupta din cartile lui Asimov, dar scrisa de Pascal Bruckner, spusa unui public segmentat in doua parti, cei care se manifestau, si cei care priveau. Dar, cand un asemenea contrast vizual si auditiv te loveste, cui ii mai pasa ce cred ceilalti?

Finalul concertului s-a construit trepatat, cu o plecare de pe scena in asteptarea unui bis, asa cum sta bine unei trupe mari, si dupa inca 15 minute si Sexy Boy, Air s-au inclinat, ne-au salutat, si au parasit scena.

Air au oferit un concert scurt, dar concentrat, lent, dar sustinut, uman, dar analogic, simplu dar cuprinzator.

Air ne-au aratat pentru cateva zeci de minute ca viata e frumoasa daca stii ce muzica sa asculti.

Vezi Poze concert AIR.