EXIT Festival 2005 @ Petrovaradin Fortress, Serbia

Tocmai ne-am intors din Serbia insa amintirile de la Exit sunt inca proaspete. Este prima experienta la un festival ca acesta si nici un moment nu ne-am gandit ca ne vom simti atat de bine si atat de aproape de enorma multime, de oamenii fericiti care au venit acolo sa se bucure de mai multe genuri de muzica nu doar muzica dance ci si rock, pop, latino etc. Dupa o serie de intamplari nu tocmai placute de care am avut parte inainte de a ajunge la Novi Sad ne-am instalat in sfarsit corturile (am vrut sa simtim fiecare aspect al festivalului) in campingul Tuborg. Vreti sa stiti despre intamplarile neplacute? Ei bine, majoritatea au avut loc in Romania mai intai probleme legate de vizaconexiuni proaste de trenuri din Romania in Serbia care ne-au facut sa ajungem cu masina la granita si apoi trei km pe jos pana in primul sat din Sebia de la granita cu Romania, de la Jimbolia. Prima impresie legata de Serbia? Oameni draguti, foarte prietenosi si totdeauna dornici sa te ajute daca ai necazuri.

Ziua I

Corturile instalate. Ce urmeaza? Dunarea podul care ne va duce la fortareata Cam dupa 15 minute de mers pe jos am intrat pentru prima oara in fortareata, o constructie enorma si splendida. Tunelurile care leaga arene si oamenii atat de multi oameni Ne rataceam aproape in fiecare seara in incercarea de a ajunge la Dj Arena (initial denumita Dance Arena pana anul acesta) unde ne-am petrecut majoritatea noptilor, insa cu un line-up atat de provocator era aproape imposibil sa ramai doar intr-un singur loc. Din fericire pentru noi Main Stage-ul era destul de aproape de DJ Arena, asa ca am putut vedea cateva nume mari cantand si la arena principala: in prima seara Underworld. Un spectacol grozav care avea sa ne aprinda fitilele pentru lungile petreceri, fiind precedat de un foc de artificii spectaculos. Cautam line-up-ul in mica brosura a festivalului si ne indreptam rapid spre Dj Arena unde se anunta nume incitante: 2 Many DJs, Felix Da Housecat, Dave Clarke. Inainte de a merge sa ii vedem pe Underworld am inspectat putin Dj Arena, care era uriasa, putea cu usurinta sa gazduiasca 30.000 de persoane. Am ajuns tocmai la timp, in jurul orei 9 seara, cand The Dukes deja incalzea multimea cu ceva beat-uri minimal si tech-house. Corect, acum hai sa testam berea (foarte ieftina). O initiativa buna pe care au avut-o organizatorii a fost sa nu se vanda bauturi alcoolice si tigari. Ceea ca mi se pare corect, nu ne deranja lipsa bauturile, berea era tot ce aveam nevoie. Pivo, molim, ceea ce inseamna bere, va rog erau cele mai des intalnite cuvinte in fortareata. O ora mai tarziu, The Glimmers si-au facut aparitia si au inceput sa puna niste piese vechi funky pe care mama obisnuia sa le asculte prin 80, fara indoiala mari hituri la vremea aceea. Din fericire pentru noi The Glimmers mai aruncau din cand in cand si cateva piese dance ale momentului, fara a le combina insa prea bine cu cele clasice, spre deosebire de Mylo de exemplu. Apoi ne-am indreptat spre cealalta arena de langa noi, numita Happynovisad Arena (happy pappy arena cum ii spuneau cei de la General Midi). Acolo am avut parte de o schimbare de stil, canta muzica techno, nu stiu sigur cine era la pupitru insa chiar prindea la public. Am stat acolo cam o jumatate de ora, ne-am cumparat niste suveniruri si am plecat spre Main Stage. Underworld a fost fara indoiala atractia noptii si cea mai buna prestatie, Exit fiind una dintre locatiile din turneul lor european de vara. In jur de 35 000 de persoane erau adunati acolo pentru a se bucura de incredibilul show.

Mai tarziu am aflat ca Dave Clarke si-a anulat gig-ul din acea noapte din cauza nefericitelor incidente de la Londra. Nu ne-a venit sa credem cand am aflat de atacurile cu bomba din capitala englezaE o senzatie ciudata aceea cand tu dansezi si te simti bine iar in acelasi timp oameni inocenti mor sau altii isi plang mortii. De aceea EXIT este genul de festival care incearca sa imprime o atmosfera generala pozitiva Fii optimist, lupta pentru dragoste, muzica si pace.

Fiind obositi din cauza calatoriei lungi pe care o avusesem in acea zi, la 5 dimineata am simtit ca e momentul sa ne retragem pentru un pui de somnok, mergem dar unde este exit-ul? Incearca sa intrebi asta daca nu reusesti sa gasesti iesirea si cu siguranta oamenii vor rade de tine Intr-un final am reusit sa iesim din fortareata printr-un tunel lung si am ajuns in camping. Aici am dat de alta problema, si anume am cautat cam 20 de minute cortul, care era imprumutat de altfel

Ziua a II-a

Ziua incepe asteptand sa ne reimprospatam cu un dus Petrecerea incepuse deja pe mica plaja de pe Dunare chiar langa camping dar cred ca o cafea buna, la care visam noi atunci, era ceva mai important. Asta seara trebuie sa fim fresh pentru un party urias cu Carl Cox si prietenii lui. Ziua a doua a fost putin mai nefericita pentru noiVoiam sa luam parte la conferinta de presa a lui Carl Cox, care nu stiam ca se va tine la backstage-ul de la DJ Arena, si in loc sa stam acolo am fost la Press Center, destul de departe de altfel. Ca un pumn in fata, suntem informati ca se va tine la DJ Arena, de unde noi plecasem initial si stiti ce? Ne-am intors chiar daca era destul de tarziu pentru conferinta si ca si cum totul era impotriva noastra, a inceput si furtuna un moment de panica pentru fiecare, incercand sa se ascunda pe undeva (norocosi cei din tuneluri) si noi (cei fara noroc) ne-am camuflat sub un copac cu alti 30 de petrecareti tinand o folie de plastic deasupra capului Destul de nostim daca stai sa te gandesti In sfarsit, bine ca furtuna a incetat cam dupa jumatate de ora; nu imi amintesc exact, insa dupa parerea mea parca nu se mai termina si ne-am udat astfel pana la piele

Credeti ca ghinionul s-a sfarsit aici? Nici gand ne-am indreptat spre cort pentru a ne schimba hainele si ne-am intors pentru a-l vedea pe Carl Cox Am incercat sa intram pe la intrarea pentru presa asa cum facusem pana atunci si am ramas surprinsi cand cei de la paza si securitate ne-au spus ca acele cardurie pe care le aveam noi nu mai sunt bune, ca trebuie sa fim VIP. Dupa cateva incercari esuate de a-i face sa ne lase sa intram, am renuntat si ne-am urcat pe un deal desupra DJ Arenei. Privelistea era impresionanta, se putea vedea scena si locul amenajat pentru dans plin pana la ultimul metru. Era fantastic sa vezi atatia oameni tipand si sarind cu mainile sus pe techno beat-urile incredibile ale lui Carl, sonorizarea excelenta, efectele vizuale care contineau si logo-ul Carl Cox, cel cu leul, si tot asa Intr-adevar memorabil! 35.000 de oameni dansand in noroi!

Ziua a III-a

Ziua a treia a fost cireasa de pe tort (in sensul bun al cuvantului), poate cea mai buna zi pentru noi. Am ajuns la Dj Arena pe la 10:45 chiar in mijlocul prestatiei uluitoare a celor trei de la Evil 9; 10 minute mai tarziu ne-am intalnit cu Dian, un tip foarte de treaba care facea parte din staff-ul Exit. Ne-a condus la backstage si ne-a introdus celor de la Infusion pentru a le lua un scurt interviu. Cei trei ne-au spus cum reteaua de linii aeriene le-a pierdut echipamentul asa ca nu mai puteau canta si ne-au avertizat: nu zburati cu liniile aeriene din Australia. Si cu toate ca participarea lor la Exit anul acesta a fost doar ca spectatori, nu prea parea sa ii deranjeze asta ci din contra, faceau glume si dupa ce au terminat cu interviurile, dansau pe scena cu cei de la Evil 9 comunicand cu publicul. Am ratat gig-ul lui Fatboy Silm pentru ca jumatate de ora mai tarziu l-am intervievat pe Danny Howells, dj-ul aflandu-se intr-o dispozitie excelenta de altfel. Cativa prieteni ne-au spus a doua zi ca nu prea am pierdut mare lucru din show-ul lui Fatboy Slim, prestatia lui fiind destul de saracuta dupa spusele acestora. In fine Asta data Nikki de la IMD ne-a introdus lui Danny si ne-a condus intr-o incapere intunecata in spatele backstage-ului unde se tineau interviurile.


Putin mai tarziu Danny si-a inceput gigul, condensand setul sau obisnuit de sase ore sau chiar mai mult intr-unul de doua ore de electro-house. Se spune ca nici un dj nu poate comunica mai bine cu publicul decat Danny Howells. Intr-adevar adevarat, arena era plina in proportie de 90% din capacitatea maxima si fiecare digera in felul sau sound-ul eclectic al domnului Howells. Pe la ora 3, exact cum scria si in brosura, Sasha s-a instalat confortabil la deck-uri (de fapt, mai mult la laptopul sau) facandu-si aparitia cu intro-ul sau renumit, deja tipic. Cineva imi spunea mai devreme ca muzica lui Sasha este prea comuna, la ora aceea nu prea aveam argumente pentru a o contrazice, insa muzica pe care a pus-o in acea noapte nu mi s-a parut deloc a fi comuna, de rand. Ritmul se accelera constant si mentinea un sound alert pe toata durata prestatiei dj-ului, focalizandu-se asupra multimii fascinate de muzica. Dupa ce Sasha a incheiat cu faimosul remix la Watching Cars Go By de pe celebrul Involver, Lee Buridge, englezul care s-a evidentiat dupa sase ani de locuit in Hong Kong, si-a facut imediat simtita prezenta prin stilul sau mereu surprinzator. Ca de fiecare data a reusit sa pastreze buna dispozitie, sa mentina spiritele aprinse nu doar prin muzica ci si prin temperamentul sau vioi, punand o muzica house proaspata in momentul in care soarele incepea sa se ridice pe cer.

Pe la ora sase ne-am intors la camping sfarsind o alta noapte in magnifica fortareata, inca o data miscandu-ne ca robotii prin noroiul ploii. Vibratiile din arena inca se simteau proaspete si masive. Am incercat sa dormim putin, insa asta nu prea era posibil cu tot zgomotul si agitatia de acolo. Asa ca eram atat de obositi incat nici cafeaua nu prea mai avea efect asupra noastra. Ne-am intors la fortareata pentru ultima oara pe la 10 pm si din mai multe motive, in special oboseala si cele 20 de ore pe care urma sa le petrecem pe tren, ne-a facut sa plecam mai devreme decat am fi vrut. Asa ca a patra zi nu a fost atat de interesanta pentru noi. Este intotdeauna o senzatie neplacuta cand trebuie sa parasesti un asemenea eveniment si sa te intorci acasa, unde viata ta va reveni la normal, munca, examene, facturi de platit, lupta impotriva traficului urban etc. toate lucrurile pe care le-ai uitat cat timp ai fost plecat. Insa totul pana la anul!

Ce a fost, ce a ramas

Si cam asta ar fi de spus in mare despre excursia in Serbia. Prima oara la festivalul Exit si niciodata din nou, pana la anul :) Un lucru grozav despre Exit este ca festivalul se tine intr-o locatie foarte veche, Fortareata Petrovaradin, un loc in care timpul parca nu prea mai are efect, ramane pe loc, istoria se resimte de milioane de ori mai puternic decat din relatarea unor simple manuale. In trecut a adapostit europenii de invaziile turcesti iar acum serveste ca o fortareata a muzicii si a libertatii, asta intr-o tara care a suferit foarte mult din cauza dificultatilor politice si etnice din trecut. Mai mult de 50.000 de tineri au venit la Exit din toata Europa si nu numai pentru a sarbatori libertatea de exprimare, schimbul de energie si petrecerile pana in zori. Asta pentru a cincea oara de cand a inceput in 2000, ca un antidot pentru realitatea cenusie a regimului obscur al lui Milosevici, transformandu-se ulterior intr-unul din cele mai rasunatoare si impresionante festivaluri din Europa. Un eveniment foarte bine organizat care ar putea sa concureze cu oricare altul din UK.