Bonobo, bitch!

Cat de minunat dar si frustrant in acelasi timp este sa parasesti sala de concert cu un puternic sentiment de mai vreau! Nu cat de bine a fost, nu abia astept o data viitoare, ci atat? dar mai vreau!. Dupa un preludiu de o ora si jumatate si un bis, Bonobo si orchestra sa ne-au multumit pentru participare si s-au retras in plina glorie.

Pe fetele celor din jurul meu si erau destul de multi se citea o usoara expresie de dezamagire si asta poate pentru ca muzica baietilor a sunat al naibii de bine.

Man, they really now how to make a woman scream!

Sambata seara, la Becker Brau Live Music (fostul Why Not), s-a intamplat ceea ce eu personal asteptam de cativa ani, si anume Bonobo & the orchestra. Evenimentul i-a avut in deschidere pe Silent Strike & String Quartet, despre care as putea spune ca au facut cinste Romaniei in fata invitatilor englezi. Intre prestatia lor si cea a oaspetilor a fost o pauza de cateva zeci de minute in care am incercat sa-mi cumpar ceva de baut. In zadar insa... Barul era sub asediu. Si colac peste pupaza, se terminase si butoiul de bere, asa ca doritorii au fost nevoiti sa-si infraneze pofta sau setea pentru ceva vreme. Eu am cedat. Mi-am luat catrafusele lipsa garderobei m-a obligat sa-mi tin geaca pe mana si m-am proptit in centru pentru ca orchestra isi facuse deja aparitia.

Dupa prima melodie, Bonobo a salutat publicul si a anuntat ca solista care ar fi trebuit sa-i acompanieze nu a putut sa ne onoreze cu prezenta, rapusa de boala fiind. A trebuit sa ne revenim repede din soc, sa trecem peste suparare si sa ne concentram asupra a ceea ce avea sa curga cu mare, mare maiestrie din instrumentele baietilor - saxofon, chitara, contrabas, clape, tobe si alte ghidusii pe care nu le pot numi.

Ei n-au avut solista, noi n-am avut aer conditionat

Ca minus pentru organizatorii spectacolului ar fi alegerea locatiei. Lipsa aerului conditionat i-a cam iritat pe oaspeti, Bonobo facand referire de vreo doua ori la atmosfera incisa din sala. Pe de alta parte, pentru volumul de public, incaperea a fost perfecta. Iar in ceea ce priveste acuratetea sunetului, un mare zece cu felicitari.

Days to come...

Chiar daca spectacolul a facut parte dintr-un turneu de promovare a noului album Days to come, baietii au interpretat si cantece de pe cele doua albume precedente. Flutter, Recurring si desigur Days to come au fost reginele serii, generand aplauze, tipete si multe remarci de genul bai frate, nu po sa cred, cat de tari is astia!.

Ce-am vazut aseara? Un Bonobo care stie sa cante la mai multe instrumente, poate usor nemultumit de locatie si o orchestra cat se poate de profi, care prin zambet genera valuri de energie pozitiva. Un public excelent, croit parca pe natura evenimentului. O locatie destul de ok, pacat ca-i lipsea cu desavarsire sistemul de ventilatie. O speranta pentru publicul roman, avid de muzica live de cea mai buna calitate.