Bestfest, Ziua II: maniacii, noul val si indie-enii

A fost cald in prima zi, cand am ajuns la Rompexpo, pe la 7 seara, dar sa vedeti ce caldura era sambata la 3, cand am intrat! Apropo de chestii "hot", am omis de oboseala un amanunt privitor la prima zi si la concertul Cypress Hill : s-a fumat pe scena ceea ce parea a fi un joint. Marijuana . Nu stiu daca era un joint pe bune, asteptam o confirmare de la organizatori, insa in public se baga la greu. Asta asa, de citeste vreun politist recenzia asta, sa moara de ciuda

Revenind la a doua zi de Bestfest, sa vorbim, mai intai, despre trupele romanesti. In opinia mea, Bestfest incearca sa impuna o tendinta in scena romaneasca, si anume tendinta ce duce spre muzica "indie". Problema e ca cei cu care se incearca impunerea, sau dezvoltarea acestei tendinte nu sunt, inca, pregatiti pentru scene atat de mari si nici stilul lor nu a atins o maturitate suficienta.

Vezi galeria foto de la a doua zi de B'estFest AICI

As fi preferat trupe ca si Kumm, Persona, Hotel Fetish sau The Pixels in locul celor prezente in aceasta zi. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca, oricat de mare ar parea favoarea si oportunitatea oferita, sa pui o trupa tanara la 3 jumate dupa-masa e ca si cum n-ai pune-o deloc.

Astfel, tulcenii de la Aaron, cu toata dezinvoltura de care au dat dovada, si cu tot sunetul bun, nu au reusit sa aduca mai mult de 100 de persoane in fata scenei. Trupa mi-a amintit de Reef, pe alocuri, insa cam atat. Stilul e liniar, vocea nu dezvolta aproape deloc si, per total, nu spune mai nimic.

nouvelle vague @ bestfest 2008Dupa ei, au urmat Dekadens, o trupa cu membrii mai vechi prin underground-ul alternativ. Vechimea asta s-a simtit, sound-ul aspru, de garage band, fiind cu o clasa peste trupa precedenta. Din pacate, solista, cu toata originea ei britanica, nu canta ci doar arunca refrene tipate si voci joase, neinteligibile. Cred ca putin mai multa melodicitate din partea ei ar ridica nivelul acestei formatii, altfel, interesante si de urmarit.

M-am dus pana la Dacia Stage , in intentia de a vedea cu ce se lauda bulgarii in materie de rock alternativ. Insa Shangrila m-au fugarit, efectiv, din fata scenei, cu un sound plicticos si prafuit, ce aducea destul de mult a Holograf. Nu inteleg de ce n-au adus organizatorii o trupa romaneasca in loc, macar s-ar fi strans mai mult de 20 de oameni, cati eram prezenti acolo.

Bulgarii fiind total neinteresanti si nemaifiind nimic in rest, la concertul The Moood s-a strans destul de multa lume, fanii devotati si ascultatori curiosi, cu totul cam la vreo 300-400 de oameni. O oportunitate grozava pentru baietii indie-eni de Bucuresti sa arate ce si cum. Insa, cum spuneam si mai sus, oportunitatea oferita unei trupe tinere nu e de ajuns pentru ca aceasta sa se auto-depaseasca.

Pe langa repetitivitatea obositoare a liniilor de voce si un tobar slabut, The Moood au etalat o gramada de timpi morti intre piese, un intro fara rost, o comunicare subtire cu publicul si un cover de fapt 2 cover-uri intr-unul care nu prea le-a iesit. Daca a fost emotie, se scuza. Dar cand esti luat direct din cluburi si aruncat pe scene mari, mai e nevoie si de ceva experienta

Inapoi la Dacia Stage , unde evoluau Deluka , o trupa despre care auzisem o gramada de lucruri bune. Ei bine, ce auzisem mi s-a confirmat: britanicii canta un melanj de indie, electro si pop absolut delicious, cu o prezenta feminina de zile mari. Ritmurile obsedante s-au impletit cu pasaje psiheledice, vocea foarte buna a fost completata de teme de chitara bine gasite. Atitudine cat cuprinde, un sunet bun. Primul concert frumos al zilei.

kaiser chiefs la bestfest 2008I-am pierdut pe maghiarii de la Neo si n-am mai auzit decat cateva acorduri de final din The Hot Stewards (o trupa ce trateaza hit-uri disco din anii 80 in maniera punk rock nimic nou, aici), pentru ca m-am dus sa prind loc cat mai in fata la unul dintre principalele motive pentru care am venit la Bestfest: Manic Street Preachers .

Am fost placut surprins sa constat ca galezii au fost un motiv principal si pentru alte persoane, in total vreo 7000. Concertul s-a deschis cu "Motocycle Emptyness" si multimea a izbucnit in urale. James Dean Brafield si compania au fost la inaltime, cu un Nicky Wire la bass tot numai un zambet, cu mari hituri, ca "Ocean Spray", "If you Tolerate This", "Your Love Is Not Enough" sau "Design For Life".

MSP este, realmente, o trupa frumoasa, pe scena, si asa a fost si concertul: frumos, pozitiv, plin de caldura si nerv. Au fost si doua cover-uri, unul neasteptat, "Pennyroyal Tea", al celor de la Nirvana , al doilea dubios, "Umbrella", dupa Rhiana. De fapt, nici acum n-am inteles daca piesa este a Rhianei sau a altcuiva, astept lamuriri suplimentareIn fine, a fost unul din cele mai minunate concerte pe care le-am vazut anul acesta si ii felicit pe organizatori pentru o asemenea initiativa.

Dacia Stage a fost blestemata si in aceasta a doua zi, problemele de sunet ivindu-se imediat de la primele acorduri ale celor de la Nouvelle Vague . Am asteptat cu nerabdare acest concert, asa ca microfoniile si basii excesivi m-au scos din sarite. Incet, incet, problemele s-au rezolvat si lumea a intrat in atmosfera speciala creata de francezi.

Din nou, am fost surprins de numarul mare de spectatori prezenti, inspre 2000, mai ales ca interpretarea Nouvelle Vague e una ce tine, in primul rand, de intimitate, de sensibilitate. Ma bucur nespus ca o asemenea formatie are ascultatori in Romania. Cele doua voci feminine, laolalta cu restul trupei, ne-au purtat, pe ritmuri de bossa nova, prin atmosfera anilo 80, cu un repertoriu ce a inclus cover-uri Joy Division , Sex Pistols , Dead Kennedys , Tuxedomoon, Depeche Mode , Blondie sau New Order .

Dansul a fost un element hotarator si de mare efect, intrepatrunderea lui cu muzica avand drept rezultat un adevarat spectacol vizual si auditiv. Nouvelle Vague au oferit si un bis consistent, unui public de zile mari, ce a dansat pe tot parcursul recitalului.

Ziua s-a incheiat cu Kaiser Chiefs , adica tot in spirit indie. N-am mai apucat sa vad decat finalul, cu fanite innebunite si foarte multa lume, cu un sunet in sfarsit tare si clar. Pentru mine, oricum, a fost prea mult indie pentru o singura zi

Ne vedem duminica, sa cultivam niste vise cu EMIL (mi-era dor de baietii astia) si sa aruncam un MacDonalds in aer cu Manu Chao .

Viva la revolucion!

Vezi galeria foto de la a doua zi de B'estFest AICI