Under london, under bucharest

12 Noiembrie 2007 Beat Factor BeatFactor

Under london, under bucharest
Fenomenul "indie", in general, se caracterizeaza prin independenta fata de industria muzicala, dar si fata de public. Nu conteaza ce isi doreste lumea, conteaza ce isi doreste artistul sa exprime. Aceasta stare de fapt poate merge pana acolo incat, uneori, publicul este desconsiderat total, sau atacat cu ironii sonore.

Alteori, "indie"-ul cedeaza in fata oportunitatilor si se transforma in moda sau curent comercial. La prima seara a ultimului Underlondon, petrecut in clubul Fabrica, am observat 3 ipostaze ale fenomenului "indie", fenomen aflat, in Romania, mai mult la stadiul de experiment, deocamdata...

Primii au urcat pe scena The Guillotines care s-au straduit sa para cat mai antipatici cu putinta. Atitudinea lor s-a aflat undeva intre "hai sa va facem un hatar si sa cantam" si "ce naiba cautam aici?". E si asta o schema sa te faci ca ti se rupe. Sau poate ca celor trei baieti chiar li se rupe, inclusiv de muzica si propriile instrumente, pe care le-au chinuit cu aceeasi nepasare cu care au tratat si auditoriul. Au vrut chiar si sa fie anti-anti, asa ca tobarul ne-a comunicat ca doreste sa fie salvat de Rosia Montana si Vama Veche. E adevarat, campaniile sociale pot fi obositoare, dar daca guvernele sa fac ca n-aud, ce sa-i faci, insistam...Una peste alta, a fost ceva nou, iar rocknroll-ul ghilotinat cu sete si nerv m-a prins. Inclusiv stilul unic, nemaivazut de mine pana acum, de a termina piesele dupa principiul "fiecare cand i se pune pata".

A doua trupa a serii a fost The Mood. Tot indie, tot baieti tineri, insa cu o cu totul alta perspectiva asupra lucrurilor. Este clar ca The Mood isi doreste consacrarea si cauta formula muzicala care sa o duca acolo. Intr-un interviu pentru Stufstock, vocalul isi exprima chiar parerea ca, peste doi ani, The Mood va fi cea mai buna trupa din tara. Poate ca s-a dorit ironic, mie nu mi s-a parut... Trupa a cantat bine, melodii cu cap si coada si cu un timbru vocal ce iti sfredeleste creierul. Nu e cea mai usor de suportat voce, insa cu siguranta o vei tine minte. Spre deosebire de colegii de dinainte, The Mood au privit spre public cu curiozitate le place, nu le place... si dorinta de cucerire. Au avut micul grup de fani ce i-a sprijinit pana la final, un final nu prea reusit, insa, caci baietii s-au apucat sa cante cover-ul Kumm, "Hanging on a tree", pe care, parerea mea, l-au cam macelarit. Cred ca un pic de relaxare in plus nu le-ar strica, pe scena, si, poate, un pic de nepasare imprumutata, bineinteles, de la The Guillotines...

Ultimii, pentru mine, au fost britanicii de la Battant, direct din underground-ul londonez. Sunet infinit mai ingrijit, sonoritati aerisite, indie plus post-punk plus ceva iz de new wave. Nimic special, totusi, poate doar vocalista si chitara ar merita un punct in plus, prima pentru angajament, a doua pentru partitura ce s-a balansat frumos intre rock, pop si punk. Atitudinea a fost, cumva, un mix intre ce s-a intamplat inainte: daca tipa de la voce si chitaristul incercau comunicarea cu publicul, basistul se uita speriat in stanga si in dreapta, de parca se trezise atunci ca e pe scena unui club bucurestean, iar domnul de la clape/ synth/ drum machine era absolut absorbit de ce facea acolo, in spate. Concertul a fost scurt si la obiect, n-a starnit mari pasiuni, dar a lasat o impresie buna.

In concluzie, exista si alte lumi muzicale de descoperit, lumi muzicale construite dupa alte principii, cu un public interesat de alte lucruri. In Romania, "indie" e mai minoritar si decat rock-ul. Asta nu inseamna, insa, ca e de ocolit. Dimpotriva, sinceritatea dusa pana la absurd din muzica The Guillotines, de exemplu, este, uneori, o gura de aer proaspat necesara.

Best Music


Popup detector