Portret digital - Discogs.com

28 Mai 2012 Beat Factor BeatFactor

Portret digital - Discogs.com
TAGS:
discogs 

Acum cateva saptamani, ne dadeam cu parerea despre magazine online de unde iti mai poti cumpara muzica: fie in format vinyl, CD sau digital; hai, fie, pentru colectionarii excentrici, si casete.


Peste toate record shop-urile online si site-urile label-urilor care isi vand independent muzica se ridica Discogs, un site mai presus de un magazin online, o comunitate de music freaks si locul in care daca nu esti, nu existi. In functie de ceea ce cauti, si cum cauti, ajungi unde vrei.


Daca esti in cautare de release-uri noi, sa zicem techno/house/experimental/electronica, aparute in ultimele luni, sunt sanse mari sa ajungi pe magazinele care detin discuri noi, proaspat lansate, precum Juno, Phonica, Boomkat, Hardwax, Rubadub, Piccadilly si multe altele. Insa adevaratii diggeri, in cautare de funk/disco/boogie/house clasic din ’80 si ’90, UK garage, jungle si orice altceva iti trece prin minte, nu rateaza o vizita pe Discogs.


Pe vremea cand Resident Advisor exista ca un simplu portal de stiri si interviuri, iar BeatFactor abia scotea capul din oceanul de cod PHP, Discogs.com era un site simplu, pe care gaseai informatii destul de detaliate si concise despre un album sau un EP, o compilatie, un artist, o trupa sau o casa de discuri. In ultimii ani, Discogs a devenit un adevarat fenomen online, intrucat baza de date a utilizatorilor a crescut exponential.



Peste doua milioane de release-uri atrag peste 4 milioane de utilizatori unici, iar de la o luna la alta, numarul acestora creste. Programatorul Kevin Lewandowski este „capul rautatilor”.


Originar din Portland, Kevin a devenit pasionat de muzica electronica in facultate, urmand ca la absolvire sa isi faca un cadou la care majoritatea aspirantilor in Djing viseaza: setup-ul de baza al oricarui DJ/pasionat – doua platane si un mixer.


Intrucat lucrurile valoroase necesita timp, viziune si efort constant, Discogs nu a fost planificat pentru primii ani sa fie altceva decat o baza de date cu informatii strict despre muzica electronica.


„Am avut ideea Discogs-ului in 1998 sau 99. Pe vremea aia ma ocupam de un site cu discografiile lui Ed Rush & Optical, insa totul era munca manuala”, spune Kevin in cadrul unui interviu pentru Resident Advisor. A fost inspirat de Open Directory Project si Slashdot si a incercat sa aplice asa ceva pe discografii, lucru care i-a iesit; cu succes, spunem noi, privind la evolutia impresionanta de care Discogs se bucura an dupa an.


„Dupa cateva luni de munca in timpul noptilor si in weekenduri, in noiembrie 2000 am lansat Discogs, insa intr-o forma simpla, insa a inceput sa creasca destul de repede”.


Asta pentru ca site-ul a fost si este in continuare sustinut de catre contribuitori, useri vechi (unii din ei au peste 10 ani de cand sunt membri Discogs). Continutul era uploadat de catre utilizatori, iar cativa moderatori verificau corectitudinea informatiilor. Astfel, orice artist sau trupa, patron de casa de discuri sau promoter putea sa incarce detalii privind un material discografic sau informatii despre un proiect muzical. Asa cum era firect, primii doi ani de Discogs au reprezentat pentru Kevin un hobby.



La sfarsitul lui 2002, site-ul a devenit un proiect full time job. Astazi, in echipa Discogs se numara 9 membri, inclusiv Kevin. Exista un database manager, un marketplace manager, cativa programatori, un marketplace customer support, un administrator senior de sisteme. Discogs a crescut gradual, in pasi (vizibil diferentiati de un numar enorm de vizitatori).


In iunie 2004, Discogs avea 15.788 de contribuitori, extinzandu-si astfel aria muzicala, cu alte stiluri muzicale decat cele electronice: rock, psychedelic, jazz, funk, raggae si altele. Site-ul a devenit un instrument nelipsit din degetele acide ale bloggerilor si jurnalistilor de specialitate, ale DJ-ilor si producatorilor, si, fireste, ale fanilor.


A luat insa foc cu adevarat atunci cand a deschis piata, sau „marketplace”-ul prin care fiecare utilizator isi poate vinde propria muzica si poate cumpara muzica de la altii, fie in format vinil, cd sau digital. Procedura prin care poti deveni un seller sau buyer este simpla, iar fiecare user face tranzactiile pe propria raspundere.



Discogs este unic in ceea ce priveste faptul ca asociaza un sistem de catalogare cuprinzator pentru o caracteristica de piata, si ca fiecare pagina este special adaptata pentru a se potrivi versiunilor din diferite tari si editii speciale limitate, cumparatorii pot fi astfel siguri ca produsul ajunge la ei. Vanzatorul va plati apoi catre Discogs un comision de 6% din pretul total cu care a fost vandut.




„Exista posibilitatea de a cumpara aproape orice disc doresti de pe Discogs. Sunt si cazuri in care anumite site-uri au acelasi disc la un pret un pic mai mic, insa cred ca asta se va schimba, pe masura ce vom acumula din ce in ce mai multi vanzatori”, spune Kevin Lewandowski.


Este Discogs cu adevarat un lucru benefic pentru industria muzicii electronice la scara internationala? Totul se poate gasi la un click distanta, chiar si cele mai greu de gasit discuri, dupa care unii maniaci alearga cu platanul portabil pe la mai multe targuri internationale de muzica. Incercand sa evitam un raspuns la intrebarea „unde mai e placerea cautatului avid dupa muzica”, mai bine ne concentram pe faptul ca astazi este astazi; nu mai poti folosi Windows 98, cand toata lumea este pe Windows 7.


Popup detector