Portret de artist: Moodymann

Nu vom putea intelege niciodata pe deplin negrii, mulatrii, africanii. Nici in basket, nici in muzica, nici in societate. Istoria muzicala a vazut ca de-a lungul anilor, cele mai bune voci le-au apartinut (si inca le apartin) negrilor. Vorbim in cele ce urmeaza despre un personaj emblematic pentru scena house / techno / hip-hop / funk / broken beat / jazz, un personaj despre care poti spune atunci cand moare ca a lasat ceva in urma (fara sa eziti macar o secunda). Ladies & gentlemen – Moodymann.

“Daca muzica pe care in mod formal o numim ‘house’ are o mai mica sau mai mare insemnatate decat orice alta muzica descrisa si categorisita intr-un cuvant, asta nu e decat din cauza unui jurnalism muzical slab, neinformat, neinspirat si lenes” (Theo Parrish pentru BBC – 2004).

“Nu fac muzica pentru mase care sa danseze, fac muzica pentru mica majoritate care asculta” (Kenny Dixon Jr)



“Moodyman este foarte bun, da. Este o alta persoana pe care o respect pentru independenta si libertatea de care a dat dovada; e ceva ce am facut si eu. Si-a deschis propria casa de discuri, si a scos muzica lui, dar care sa ii placa lui in primul rand. Moodymann este un artist in adevaratul sens al cuvantului, care face tot ceea ce simte.” (Carl Craig – interviu pentru Beat Factor – ianuarie 2008)

Ce se stie in mod formal despre Moodymann este faptul ca provine din Detroit, are doua label-uri (KDJ si Mahogany Music), il cheama Kenny Dixon JR si face muzica de la inceputul anilor 90.

Refuzul sau de a acorda interviuri, de a sta de vorba cu presa si de a „se vinde” au creat in jurul lui Moodymann si a muzicii sale o aura mistica, care te face sa te emotionezi atunci cand vorbesti despre arta lui. Moodymann a lucrat la mai multe magazine de discuri din Detroit la inceputul anilor 90, inclusiv unul detinut de catre producatorul Blake Baxter. Tot in acea perioada, Kenny era DJ rezident in Outcast Motorcycle Club din Detroit. La vremea aceea, era cunoscut drept „House”. Popularitatea sa a venit, in mod ciudat, din Franta.

Moodymann playing The Doors' classic:

Albumul „Silentintroduction” lansat la label-ul Planet E (al „colegului” sau Carl Craig) a fost unul din cele mai bine primite albume din acea vreme (sfarsitul anilor ‘90), fapt ce i-a adus lui Moodymann popularitatea.

La noi Moodymann a ajuns pe filiere variate, unele care nu au nicio legatura cu altele. "Sunday Morning", "Shades of Jae", remixul sau la Innerzone Orchestra - "People Make the World Go Round" sunt printre cele mai cunoscute piese Moodymann. Insa cum discografia sa este enorma, sa exemplifici cu trei piese munca de ani de zile a unui artist fara a face trimitere la intreaga sa muzica, este o rusine.



Purtand un respect deosebit pentru vinyl (Moodymann a avut o serie de release-uri exclusiv pe vinyl pentru mult timp), se poate spune ca avem de-a face cu una dintre cele mai controversate figuri contemporane ale muzicii electronice. A lansat muzica atat sub numele de Moody, Moodymann, Kenny Dixon JR, si, desi este inca activ si are show-uri in toata lumea, isi selecteaza cu atentie locurile in care performeaza.



Unii l-ar suspecta de ipocrizie si aroganta, altii l-ar lua drept un zeu care a dat suflet muzicii house, insa asta e mai putin important. Important este ceea ce a lasat in urma: o tona de muzica de calitate si (poate) un exemplu pentru contemporaneitate de a nu te compromite in arta; niciodata si in niciun fel.



Un show live Moodymann nu seamana cu nimic din ceea ce vedem astazi si numim “show live”, cel putin din filmuletele din acest portret. Uneori ascuns dupa o perdea alba si cu silueta unei domnisoare abia vizibila pe scena, alteori in fata publicului, vorbind la microfon.



Face muzica cu suflet, folosind sample-uri si riff-uri rearanjate intr-o maniera proprie, sample-uri din filme vechi (cel mai des filme din aria ‘blackspoitation’ – gen de filme aparut in State la inceputul anilor ’70). Peste toate acestea, apare un groove specific Detroit-ului, de care nu prea ai cum sa dai in Bucuresti.

Single choice:

Embed: