Manifestul generatiei noastre

Jack boldly declared Let there be house!. And house music was born! La putin timp dupa, am aparut noi. Noi am deschis Captain Mondys, Kudos, old Martinache, La Mania şi Motor. La 14 ani, ascultam casete şi vinyluri cu Jean Michel Jarre, Daft Punk şi Kraftwerk. Pe-atunci, eram putini: tineri, frumoşi, nebuni şi dornici de distractie. Nici macar parintii noştrii nu ne ntelegeau: cum poti sa stai o noapte ntreaga n bubuiala aia şi sa te ntorci acasa la 6 AM?

Mi-aduc şi-acum aminte prima noapte de clubbing, cnd inima mea şi muzica ce ieşea din difuzoare şi-au dat rendez-vous la 125 bpm. Aveam doar 16 ani şi eram un copil ce batea mai timid la uşa fostului Motor dect la sex-shop

Mai tii minte piesele de atunci? Satisfaction-Benny B., The love I have for you-Dina Vass, Ritmo Sensuale- Soscia, Shake it- Lee Cabrera&Alex Cartana, Deeper love- Eddie Thoneick şi cte şi mai cte. Ce vremuri frumoase! Ascultam tot ce mi pica n mna sau pe HDD, att progressive, ct şi trance, şi nu mi e ruşine sa recunosc asta acum.

Strngeam bani 2 luni sa ne luam o pereche de blugi Kenvelo.com. Singurele accesorii pe care le aveam erau 2 wristband-uri negre, care s-au rupt de la atta purtat. Nu purtam ochelari de soare n club, ci doar n diminetile n care ne ndreptam spre casa. Nu eram brand-uiti din cap pana n picioare. Ne mbracam modest, cu un tricou, jeansi şi-o pereche de-adidaşi. Nu existau Zara.com, Outwear.ro sau Tonka.ro. E drept ca poate ne mbracam poate kitch-os uneori, n dorinta noastra de a fi mereu diferiti, mereu unici, mereu extravaganti. n 2 minute, aveam freza gata facuta. Nu ştiam ce e aia metrosexualitate.

Plateam uneori aproape jumatate din salariul minim pe economie la intrare n club. Mai rar, Cunosc pe cineva la intrare. Cumparam cognac şi o sticla de 2 litrii de Cola de la non-stop şi beam la maşina. Era, şi nca este, o pasiune a naibii de costisitoare pentru romnul de rnd. Totuşi, am trait nişte seri memorabile: Sven Vath, Derrick May, Jeff Mills, Kevin Saunderson, Loco Dice, Luciano, Pier Bucci, Richie Hawtin, Magda, Steve Bug, Marc Houle, Troy Pierce, Lee Burridge, John Digweed, Steve Lawler, James Zabiela, Carl Cox, Josh Wink, etc. Cine reuşea sa smulga o poza Dj-ului era un norocos. Totul din pasiune pentru muzica! Ne ntorceam cu baschetii rupti acasa de la 8 ore de dansat n continuu, cu tricourile ude, praf de oboseala, sufeream de surzenie temporara şi aveam nevoie de 2-3 zile pentru refacere. Mai luam cte-un love pill arareori, dar nu saream niciodata calul. Veneam acasa cu 1 leu cu maxi-taxi.

Tineam ClubbingMag şi Nights-ul la capul patului, aproape ca pe o biblie, şi le citeam de cteva zeci bune de ori pna la numarul urmator. Mai nou, de cnd cu explozia internetului, avem home-page-ul setat pe beatfactor.ro, nights.ro, sau juno.co.uk. Petrecem nopti n şir cautnd muzica pe E-Mule şi Youtube. Ce mai conteaza ca mine avem facultate sau trebuie sa mergem la serviciu, am facut rost de Church of nonsense-Daniele Papini, Paddys revenge-Steve Mac, Grindhouse-Radioslave (Dubfire rework), Just so you know-DJulz sau Funk mouth-Clickbox.

Noi nu mergem n Seişan ca e la moda, ci pentru ca vin Troy şi Gaiser. Noi nu mergem n Kristal pentru ca e glam, ci pentru ca mixseaza Circoloco sau Richie Hawtin. Noi nu ne facem parul cu placa. Pe noi ne doare la buzunar sa dam 70 Ron la Laurent Garnier, dar, hey, cnd mai ai ocazia sa te ntlneşti cu zeii ? Nu mergem n Bamboo, Twice, Dumars sau Maxx. Mai mergmem cu alti prieteni n Expirat. Noi nu ascultam I want to fly over the rainbow so high nici macar acasa şi nu o cntam nici macar n baie. Converse.com, Vans.com, Police.com ar trebui sa ne plateasca ca i-am facut cunoscuti n Romnia. Am aflat ce este metrosexualul ntre timp. Ne place! Nu ne mai mbracam kitch-os acum. O face cu precadere nsa, o mare parte din generatia ce vine din spate. Nici acum nu ne cumparam o sticla de whisky n club, bem tot de la non-stop, ca aşa ne place. Şi ne-am obişnuit. Noi ştim ca Richie Ritch, sau Plastikman, e un dj şi nu un personaj de film. Ştim de Harlem Nights, DoMiNo, Run Stop Restore, M_nus, Cadenza, Perlon. Şi cte şi mai cte. Ştim ca Lee a pus Honk-Kongul pe harta mondiala a clubbingului, ştim de Treet em meen, Keep em keen, Bay of figs, Techno Vocals, 21st century ketchup, Girl down by the river sau Lost on the way to DC10. Şi mai ştim ca Dub şi Fire sunt un singur Dj. Ştim aproape tot! Noi nu mergem acasa cu taxi-ul, dect la salariu. Noi nu bagam LSD sau n vena, contrar opiniei publice, pentru ca am vazut prieteni cum s-au dus n mormnt. Noi n-avem home-page-ul pe hi5.

Suntem noi, generatia veche de clubbing. Am crescut şi ne-am maturizat odata cu scena de club din Romnia. Ne gasiti ntotdeauna n primul rnd, lnga boxe, aproape de Dj. Simtind muzica, pna cnd vom surzi de tot, precum Beethoven. Sau precum Frankie Wilde.

Not everybody understands house music, its a spiritual thing, a body thing, a sould thing


alexandrusuciu.wordpress.com