Conexiunea Detroit

Noaptea de 15 februarie a fost una din cele mai incarcate seri de pe scena clubbing din ultimele luni. Lasand la o parte droaia de evenimente din tot Bucurestiul, au fost prezenti in aceeasi seara, in doua cluburi diferite, Kevin Saunderson si Derrick May, doi reprezentanti de baza ai Detroit techno-ului de la sfarsitul anilor 80.

Desi aparent au multe similitudini, cei doi sunt foarte diferiti. Daca Derrick este vesel, prietenos si vorbeste mult, Kevin este mai serios, spune ce are de spus in putine cuvinte, da lucrurile pe fata si zambeste rar. De altfel, este si mult mai inalt decat colegul sau.

De cele mai multe ori, lumea vorbeste despre ei (Derrick May, Kevin Saunderson, Carl Craig, Juan Atkins si altii asemenea) ca despre niste legende. Ca despre niste eroi internationali, care au fost sursa de inspiratie pentru foarte multi artisti. Derrick se declara incantat sa auda asta, insa ameninta ca el nu se opreste aici (de altfel avem un interviu video cu Derrick May luat de catre Vania la hotelul la care a fost cazat in Bucuresti il recomand cu multa caldura). Kevin spune ca sunt cine sunt si este constient ca cei care ii cunosc munca de atatia ani au fost si inca sunt inspirati de clasicuri ca Big Fun, Good Life, Heat It Up, The Groove That Wont Stop si multe, multe altele.

Seara incepe cu o ninsoare geniala timp de peste trei ore si, cum era si firesc, o imbulzeala groaznica pe bulevardele centrale. Ajungem la timp pentru interviul cu Derrick May, insa dam de momentul de-a dreptul trist (si in acelasi timp ilar) in care un post de televiziune ii ia interviu marei legende. Legenda in sus, legenda in jos, techno boom, house, what is haus, DJ or producer, fulgi mari de zapada, vijelie, apa in tenisi, 5 euro o cola la sfert, branza si un film despre lapte (Michael Clayton). Derrick este pus pe glume, afara ninge in continuare si daca te pierzi mai multe minute, peisajul de la balcon pare desprins dintr-un basm horror, cu nuante placute.

La Session, Kevin Saunderson intarzie putin, insa isi face intrarea la pupitru in maniera sa fireasca: intro-ul Kevin Master Reese Saunderson. Lume putina, muzica excelenta; variatii de techno, house, Detroit Techno, multe piese vechi, reeditate intr-un laptop asezat langa un alt laptop (unul al lui Kevin, altul al lui Sergiu), Nighcrawlers - Push The Feeling On (o piesa pe care am redescoperit-o tot prin intermediul lui Saunderson), mult groove. Aflam de la Saunderson ca de fapt, Derrick este pus mereu pe caterinca si plin de energie, iar daca s-ar face o trupa oficiala cu Saudnerson+May+Atkins, probabil ca seful ar fi cel din urma Juan Atkins (umbla vorbe ca vine in Romania anul acesta, insa vorbe s-au mai auzit; ceva concret insa nu). De altfel, Juan este si primul producator dintre cei trei, primul care a descoperit sintetizatoarele. Se stiu cu totii de cand aveau 12 ani si au copilarit impreuna. Dupa atatia ani, ii leaga in continuare muzica.

Aproape de incheierea setului, prindem ultimele fragmente cu Derrick May: un String of Life cald, fara kick, pentru care primeste aplauze de la cei prezenti in Studio Martin. Dupa inca 20 -30 de minute, Derrick incheie si-l lasa pe Jay Bliss sa inchida petrecerea; de altfel, foarte putini au mai ramas dupa ce Derrick a iesit din pupitru. Lumea vrea poze cu el, blitzurile clicaie, in spatele pupitrului se creaza forfota, dupa care Derrick dispare deodata, salutand trei fani in fata clubului.

M-am dumerit abia a doua zi de importanta serii anterioare. Lumea a fost relativ putina in ambele locuri, desi legendele si-au facut treaba asa cum si-o fac de aproape 20 de ani - la un nivel care le da tot dreptul sa fie considerati ceea ce sunt. I-am avut pe doi dintre reprezentantii de baza ai curentului muzical Detroit techno, lucru care cu siguranta nu ti se intampla sa il vezi in fiecare weekend in Bucuresti. Desi un cliseu, o vorba care spune multe keep the groove alive.