Un concert impresionant cu Jean Michel Jarre

Jean Michel Jarre arata mai putin prezentabil din poze decat din realitate; desi are 60 de ani, intr-un concert live se prezinta admirabil de bine. O seara de luni cu Jean Michel Jarre nu are cum sa nu iti faca somnul dulce. Dupa ce citesti cam in toate biografiile artistilor contemporani de muzica electronica faptul ca au crescut cu Jean Michel Jarre si Kraftwerk, interesul pentru acest concert incepe sa creasca in ce in ce mai mult.

UPDATE:

Manat de curiozitate si cu un excelent set de-al lui Pedro in casti, pornesc spre Sala Polivalenta, unde avea sa aiba loc mult asteptatul concert, asta desi multi spun ca ar fi fost mai potrivit la Sala Palatului. La urma urmei, sunt doar niste Sali. La Polivalenta bisnitarii sunt mai multi ca niciodata; asta si poate pentru ca pretul biletelor este mai scump decat de obicei. Unii grasi, altii scunzi, in pantaloni de trening dungati si cu o mica borseta, se plimba nestingheriti pe langa jandarmi pentru a-si gasi clienti. Multa lume a venit cu masina, si chiar daca fac eforturi sa vad fetze cunoscute, nu vad decat oameni trecuti de 40 de ani, multi dintre ei veniti cu copiii. Foarte putini tineri, iar cei care sunt, nu prea sunt aceiasi participanti fideli la acest gen de evenimente. Jean Michel Jarre le multumeste tuturor de cel putin cinci ori, zambeste sincer si dispare in intunericul scenei; se fereste de oglinda imensa care i-a plutit tot concertul deasupra capului si lumea aplauda din nou. Sunt aplauze de spectacol, se aud mai incet decat de obicei. Pe langa flyere cu JMJ primesti si o ciocolatica pe care o indesi in geanta, alaturi de alte reviste care-ti sunt bagate pe gat in pretul biletului. Sunt si RPR pe acolo si asta te mai linisteste. Dupa o scurta introducere pe care muzicianul francez o face la microfon (colegii imi spun ca sunt exact aceleasi cuvinte ca si la conferinta de presa si din interviu), incepe concertul. Sala Polivalenta parca nu mai arata atat de urat, cu mormanul de scaune puse in locul in care cu doar cateva zile in urma topaiau toti pe muzica lui Roisin Murphy. JMJ este o avalansa de note muzicale. Note triste, note melancolice, note interesante, note abstracte, note dragastoase, note vesele, ciudate, arhaice, primitive, bizar de spontane si contemporane, note batrane care trebuie tratate ca niste doamne in varsta, note pline de speranta, note la care ranjesti fara sa vrei cand le auzi, note proaspete, note care-ti amintesc de copilarie si de faptul ca nu aveai coca cola si portocale cand erai mic, note care-ti amintesc de dormitorul din casa bunicii. Multe din synth-uri le auzi si azi pe o sumedenie de piese care se pierd in neant dupa cateva luni de la lansare. Jean Michel Jarre alearga de la un sintetizator la altul, gesticuleaza cu mainile, emana energie si zambeste foarte mult. Pare ca se simte bine, iar la sfarsit promite cu mana la piept ca va reveni in curand, la anul, intr-un concert in aer liber. Sintetizatoarele raman pe scena pentru mai mult timp si asteapta sa plece toata lumea; te uiti la ele si parca iti zambesc, facandu-te sa crezi ca ele ascund toata savoarea muzicii electronice, ca de aici a plecat totul, si ca indiferent la ce nivel a ajuns muzica electronica astazi, nu poti nega predecesorii; si asta impune pe de o parte respect, iar pe de alta admiratie. Si pentru ca muzica electronica poate fi o punte intre generatii, mai jos gasiti un mic text de-al unui veritabil fan Jean Michel Jarre, de o varsta mult mai apropiata artistului:

Vezi AICI poze de la concertul Jean Michel Jarre la Sala Polivalenta! Audio: Interviu cu Jean Michel Jarre Video: Filmari din cadrul conferintei de presa cu Jean Michel Jarre AICI! Video: Filmari din cadrul concertului cu Jean Michel Jarre AICI!